Odată cu încheierea zilelor festive, multe familii se întreabă care este momentul oportun pentru a renunța la bradul de Crăciun. Dincolo de aspectele practice, acest obicei este însoțit de o serie de semnificații religioase și credințe populare transmise din generație în generație.

Conform tradiției creștin-ortodoxe, ciclul sărbătorilor de iarnă se întinde de la Nașterea Domnului până la Bobotează, pe 6 ianuarie. Această dată, cunoscută și ca Epifania, rememorează botezul lui Iisus în Iordan. De aceea, în numeroase case, pomul de Crăciun este păstrat până la acest moment, fiind considerat un element central al celebrării.

În anumite zone ale României, obiceiul se prelungește până pe 7 ianuarie, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul. Această dată este percepută ca un hotar simbolic între perioada de sărbătoare și revenirea la cotidian, iar menținerea bradului până atunci este un semn de respect pentru tradiție.

Folclorul românesc asociază momentul despodobirii cu diverse superstiții. Se crede că eliminarea ornamentelor prea devreme ar putea fi un semn de grabă, atrăgând ghinion sau dificultăți financiare în noul an. Bradul este văzut ca un purtător de noroc și belșug, iar renunțarea prematură la el ar putea risipi aceste energii.

Pe de altă parte, tradiția sugerează că păstrarea bradului mult timp după Bobotează nu este benefică, fiind interpretată ca un refuz al noului și o formă de stagnare. Astfel, strângerea acestuia după sărbători devine un ritual de încheiere a unui ciclu și de pregătire pentru cel următor.

În ciuda acestor cutume, ritmul vieții moderne a modificat obiceiurile. Din lipsă de spațiu sau din dorința de a face ordine, mulți români aleg să despodobească bradul imediat după Revelion, marcând astfel întoarcerea la responsabilitățile zilnice, notează Cancan.ro.