Lumea fotbalului din România a primit o veste tragică: mama lui Cristi Manea, fundașul dreapta al echipei Rapid, a încetat din viață. Anunțul a stârnit un val de emoție printre suporteri și colegi, care s-au mobilizat rapid pentru a-i transmite condoleanțe și încurajări fotbalistului în aceste momente cumplite.

Evenimentul nefericit a survenit într-un moment intens al sezonului, chiar în ziua unei partide, transformând miza sportivă într-un detaliu nesemnificativ în fața suferinței personale. Potrivit informațiilor relatate de Redactia.ro, fundașul trece printr-o dramă imensă, rămânând acum fără ambii părinți, o situație emoțională extrem de dificilă.

Gruparea din Giulești a reacționat prompt, oferind un mesaj public de susținere pentru jucătorul său. Oficialii clubului au subliniat că întreaga suflare rapidistă este solidară cu Manea în fața acestei pierderi ireparabile.

„Conducerea, staff-ul și jucătorii Rapidului sunt alături de Cristian Manea în aceste clipe grele, marcate de pierderea mamei sale. Familia Rapidului îi transmite sincere condoleanțe și este alături de el și de cei dragi. Multă putere, Cristi! Dumnezeu să o odihnească în pace!”, se arată în comunicatul oficial al clubului Rapid.

Internaționalul român a mai vorbit în trecut despre dificultatea de a gestiona dramele personale în paralel cu rigorile sportului de performanță. Fundașul a rememorat anterior șocul pierderii tatălui său, un episod care l-a marcat profund în timp ce evolua în străinătate.

Într-un interviu acordat publicației Fanatik, Cristi Manea a descris momentele dramatice prin care a trecut atunci, când confuzia și durerea l-au copleșit:

„După jumătate de an de când am ajuns în Belgia, tata a decedat. Eram singur, supărat. Au venit ai mei, că eu mai am doi frați gemeni, și cu mama. Am stat cu ei acolo, dar a fost greu. Prima oară când am auzit ce s-a întâmplat am crezut că mama mea a decedat, nu tatăl meu. Mama mea era bolnavă la spitalul Fundeni, iar tatăl meu era cu frățiorii acasă, iar eu în Belgia.”

Fotbalistul a continuat relatarea despre convorbirea telefonică ce i-a schimbat viața:

„Asta s-a întâmplat vineri, iar ei luni trebuiau să vină la mine. Sună telefonul pe la 11-12, mă sună tata și răspund «Da?», iar el mi-a spus «Nu, nu! Omul care are telefonul acesta e în ambulanță, la resuscitare și nu știu dacă mai scapă!»”.