Acel clipit lent și prelungit pe care îl observi la pisica ta nu este un simplu indiciu al somnolenței sau o mișcare reflexă întâmplătoare.

Potrivit experților în comportament felin, acest gest reprezintă un semnal puternic de încredere, siguranță și o dovadă a conexiunii emoționale, informează GlobalEnglishEditing, citat de Mediafax.

Înțelegerea corectă a acestui limbaj subtil le permite proprietarilor să își consolideze relația de atașament cu animalele lor de companie.

Cercetătorii descriu adesea acest fenomen drept „sărutul pisicii”. Din punct de vedere comportamental, faptul că felina acceptă să închidă ochii în prezența unei alte ființe denotă vulnerabilitate și lipsa oricărei amenințări percepute.

În contrast, atunci când pisicile se simt amenințate sau sunt în defensivă, acestea tind să țină ochii larg deschiși, cu pupilele dilatate. Clipitul lent survine doar într-o stare de relaxare profundă.

Un studiu efectuat în 2020 de Universitatea din Sussex a confirmat faptul că pisicile sunt mai predispuse să clipească lent înapoi către stăpânii lor dacă oamenii sunt cei care inițiază acest gest.

Această interacțiune vizuală nu doar că facilitează comunicarea, dar stimulează și emoții pozitive pentru ambele părți implicate. Unii oameni de știință sugerează că procesul ar putea declanșa eliberarea de oxitocină, cunoscută drept hormonul atașamentului.

Practic, animalul îți transmite că se simte confortabil și protejat în preajma ta. Mai mult, felinele folosesc acest mecanism pentru a menține o atmosferă calmă și pentru a dezamorsa eventuale tensiuni sociale, oglindind starea de liniște din locuință.

Oamenii pot răspunde în „limbajul pisicii” prin același tip de comportament: un contact vizual blând, urmat de închiderea și redeschiderea lentă a pleoapelor, evitând însă privirea fixă, care poate fi interpretată ca intimidare.

Totuși, contextul este esențial, deoarece clipitul lent poate fi utilizat de pisici și ca o metodă de auto-calmare în situații stresante, cum ar fi vizitele la veterinar sau transportul în cușcă.

Diferențierea dintre afecțiune și nevoia de alinare ajută proprietarii să reacționeze corespunzător, oferind spațiu sau confort în funcție de situație, demonstrând cât de importantă este comunicarea non-verbală în relația om-animal.