
Tradiția populară românească marchează începutul fiecărei primăveri printr-un obicei încărcat de simbolism: alegerea „Babelor”. În perioada 1-9 martie, românii respectă acest ritual care, conform credințelor străvechi, oferă indicii despre modul în care va decurge întregul an pentru fiecare persoană în parte.
Această datină este strâns legată de legenda Babei Dochia, personaj mitic care, urcând muntele cu oile, își leapădă treptat cele nouă cojoace, fiind indusă în eroare de încălzirea vremii. Finalul poveștii, în care Dochia îngheață din cauza revenirii frigului, subliniază caracterul imprevizibil al lunii martie și lupta simbolică dintre iarnă și primăvară. Astfel, conform Redacția.ro, starea vremii din ziua aleasă devine o oglindă a norocului și a dispoziției sufletești pentru restul anului.
Pentru a-și desemna „Baba”, oamenii folosesc în general două metode distincte. Prima presupune alegerea pur intuitivă a unei zile din intervalul menționat, în timp ce a doua metodă implică un calcul matematic bazat pe data nașterii. Persoanele născute între zilele de 1 și 9 ale oricărei luni își vor avea „Baba” fix în ziua respectivă din martie. În schimb, cei născuți după data de 9 trebuie să adune cifrele care compun ziua nașterii până obțin un singur digit. De exemplu, cineva născut pe data de 23 va avea „Baba” pe 5 martie (2+3=5).
Interpretarea fenomenelor meteorologice este esențială în acest context. O zi senină și însorită este interpretată ca un semn de bunăstare, liniște și succes. În opoziție, o zi mohorâtă, ploioasă sau friguroasă sugerează un an cu provocări, obstacole și necesitatea unei rezistențe interioare sporite. Vântul puternic este văzut ca un vestitor al schimbărilor rapide, în timp ce ninsoarea simbolizează forța în fața dificultăților.
Superstițiile variază și în funcție de regiune, însă ideea centrală rămâne aceeași: ploaia poate anunța un an fertil, iar soarele aduce stabilitate emoțională. Deși societatea modernă privește acest obicei ca pe o activitate simbolică sau o joacă, tradiția rămâne înrădăcinată în cultura locală ca un moment de reflecție asupra noilor începuturi și a legăturii omului cu ritmurile naturii.