Atitudinea de dezinteres a multor locatari față de problemele administrative ale imobilelor în care locuiesc reprezintă un obstacol major în funcționarea asociațiilor de proprietari. Declarații precum „nu mă privește terasa sau subsolul” devin tot mai des întâlnite în cadrul adunărilor generale, însă acestea pot duce la blocarea proiectelor de reabilitare și întreținere, după cum explică avocatul Gelu Pușcaș într-un articol publicat de Cancan.ro.
Consecințele acestei lipse de implicare se resimt direct în starea tehnică a clădirilor: fondurile pentru reparații nu sunt strânse, intervențiile necesare sunt amânate pe termen nelimitat, iar proprietarii care se confruntă cu infiltrații sau avarii grave sunt lăsați să gestioneze singuri crizele. În astfel de scenarii, asociația ajunge să execute doar sarcini birocratice elementare, precum încasarea cotelor de întreținere și plata facturilor către furnizori, neglijând investițiile esențiale în infrastructura blocului.
Expertul în dreptul asociațiilor de proprietari, Gelu Pușcaș, clarifică faptul că poziția de indiferență nu are nicio bază legală. Conform Legii nr. 196/2018, toți proprietarii dețin nu doar drepturi, ci și obligații stricte cu privire la întreținerea și administrarea spațiilor comune. Contribuția financiară la lucrările de reparații este obligatorie pentru fiecare posesor de apartament, indiferent dacă acesta utilizează direct sau nu o anumită parte a imobilului.
Responsabilitatea comună acoperă elemente fundamentale ale clădirii, de la acoperiș și fațadă până la casa scării, subsol și rețelele de instalații. Avocatul subliniază că deținerea unei cote-părți din proprietatea comună implică automat datoria de a finanța conservarea acesteia. Niciun proprietar nu poate fi scutit de plată pe motiv că locuiește la un etaj care nu este afectat direct de starea terasei sau a țevilor din subsol.
În plus, Gelu Pușcaș avertizează că asociațiile de proprietari nu pot decide arbitrar modul de repartizare a costurilor. Deciziile luate în adunările generale trebuie să se subordoneze legislației în vigoare, având o forță juridică inferioară acesteia. Astfel, nicio hotărâre internă nu poate anula sau modifica regulile stabilite prin lege în ceea ce privește obligațiile financiare ale coproprietarilor față de părțile comune ale imobilului.
