Creștinii ortodocși sărbătoresc pe 20 iulie pe Sfântul Ilie, născut în ținutul Tesvi din Galaad cu aproximativ 800 de ani î.Hr. Provenind dintr-o familie de preoți idolatri, Sfântul Ilie, cunoscut pentru temperamentul său vulcanic, și-ar fi ucis părinții într-un acces de furie.
Legenda spune că tatăl său a avut o viziune la nașterea lui: oameni îmbrăcați în alb îl înfășurau în scutece de foc și îi dădeau să mănânce o flacără, simbolizând râvna pentru Dumnezeu ce l-a mistuit întreaga viață. După ce și-a ucis părinții, Sfântul Ilie a cerut iertare lui Dumnezeu, care i-a oferit un car și un bici de foc pentru a-l ajuta să înfrunte diavolii.
Conform tradiției, pe 20 iulie, se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Acestea sunt mai întâi sfințite la biserică și apoi date de pomană copiilor. Se crede că în lumea cealaltă, aceste mere vor deveni de aur. Până la această dată, merele nu sunt consumate, pentru a evita mânia sfântului, care ar putea arunca grindină asupra recoltelor celor ce păcătuiesc.
Un eveniment notabil în această perioadă este bâlciul de Sânt Ilie de la Fălticeni, înființat în 1814 printr-un hrisov al lui Scarlat Vodă Calimach. Acesta a devenit al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu câteva săptămâni înainte de 20 iulie, străzile Fălticeniului se umplu de negustori care strigă în diverse limbi, de la polonă și rusă până la turcă și arabă.
Pe lângă bâlciul de la Fălticeni, se organizează și alte evenimente tradiționale, precum Târgul de fete de pe Muntele Găina din județul Alba, nedeea mocănească „Sânt Ilie la români” din Covasna, „Târgul feciorilor de la Săcele” și „Nedeea de la Polovragi”.
Credincioșii se roagă Sfântului Ilie, chiar dacă nu îi poartă numele, cerându-i ajutorul în diverse aspecte ale vieții: sănătate, izbăvirea de păcate și protecția împotriva celor care nu respectă poruncile Domnului.
Sfântul Ilie marchează mijlocul verii pastorale, o perioadă în care ciobanii se întorc în sat pentru prima dată. În această zi, femeile oferă bunătăți de pomană la biserică, iar ierburile de leac, în special busuiocul, sunt sfințite. Apicultorii culeg mierea, iar familiile sărbătoresc împreună, degustând mierea și țuica îndulcită.
