Deși numărul cuplurilor din România care aleg să conviețuiască fără a oficializa relația prin căsătorie este în creștere, legislația națională menține o distincție clară între soți și partenerii neoficiali în ceea ce privește succesiunea. Mulți români consideră eronat că o relație de lungă durată oferă automat drepturi asupra moștenirii, însă realitatea juridică este mult mai restrictivă, notează publicația redactia.ro.
Conform Codului Civil, concubinajul nu conferă drepturi succesorale. În absența unui certificat de căsătorie, supraviețuitorul nu este inclus în categoria moștenitorilor legali, indiferent de durata conviețuirii. În momentul decesului, masa succesorală formată din bunuri, bani sau imobile este revendicată de rudele de sânge: copiii, părinții, frații sau alte rude apropiate ale defunctului.
Situația devine critică în special în cazul locuințelor. Dacă un imobil a fost achiziționat de ambii parteneri, dar pe numele unuia singur, celălalt riscă să piardă orice drept asupra casei. Chiar și în cazurile de coproprietate, cota parte a persoanei decedate nu revine partenerului de viață, ci moștenitorilor săi legali. Astfel, supraviețuitorul poate fi obligat să împartă locuința cu rudele partenerului sau chiar să o părăsească.
Singura modalitate prin care un partener necăsătorit poate fi protejat este întocmirea unui testament. Totuși, nici acest document nu oferă o libertate totală, deoarece trebuie respectată „rezerva succesorală”. Legea protejează copiii și părinții defunctului, cărora trebuie să le revină obligatoriu o parte din avere, indiferent de voința exprimată în testament.
O altă soluție juridică menționată de specialiști este donația realizată în timpul vieții sau contractele de întreținere. „Avocații spun că multe probleme apar deoarece oamenii evită discuțiile despre acte și moștenire. Unii cred că relația este suficientă pentru a garanta drepturi. După deces, realitatea juridică poate fi complet diferită”, subliniază sursa citată.
În ceea ce privește copiii rezultați din aceste relații, legea este echitabilă: aceștia au exact aceleași drepturi ca și cei născuți în cadrul unei căsătorii, cu condiția să fie recunoscuți legal. Ei au prioritate la moștenire, fapt care adesea generează tensiuni între copiii din relații anterioare și partenerul supraviețuitor.
Pentru a evita procese lungi și costisitoare în instanță, în care supraviețuitorul trebuie să vină cu probe solide (chitanțe, transferuri bancare) pentru a demonstra contribuția la achiziția bunurilor, recomandarea experților rămâne clarificarea regimului proprietății prin acte notariale încă din timpul vieții.
