Gestionarea corectă a irigațiilor în grădină este vitală pe parcursul verilor caniculare, deoarece apa reprezintă principalul vehicul de transport al nutrienților către fructe și frunze. Conform unei analize publicate de Newsweek.ro, fiecare tip de legumă are cerințe specifice de hidratare pentru a supraviețui și a oferi o recoltă bogată.
Roșiile au rădăcini superficiale și necesită o atenție deosebită în funcție de etapa de dezvoltare. După plantarea răsadurilor, udarea trebuie să fie abundentă, însă aportul de apă se reduce până la apariția primelor fructe pentru a preveni creșterea excesivă a frunzișului. În faza de fructificare, solul trebuie menținut umed pentru a evita căderea florilor, dar excesul trebuie controlat în perioada de coacere pentru a nu provoca crăparea tomatelor. Specialiștii recomandă, în perioadele secetoase, un regim de 10 litri de apă pe metru pătrat, de două ori pe săptămână, aplicată direct la sol, evitând stropirea frunzelor.
Castraveții sunt printre cele mai pretențioase culturi, fructele lor având un conținut de apă de aproximativ 90%. Din cauza evaporării intense prin frunzele mari, aceștia pot necesita irigare zilnică în zilele toride, cu un consum de 5-7 litri pe metru pătrat. Aceeași rigoare este necesară și pentru varză, unde carența de apă duce la formarea unor căpățâni mici sau inexistente. Varza se udă preferabil dimineața sau seara, folosind circa 10 litri de apă pe metru pătrat în mod normal, cantitate ce poate crește până la 40-50 de litri în perioadele de secetă extremă.
Ardeii și vinetele depind masiv de umiditate pentru a evita pierderea mugurilor și deformarea fructelor. În cazul ardeiului, se recomandă udări în porții mici, norma variind între 15 și 30 de litri pe metru pătrat în perioada de legare a fructelor. Pentru vinete, irigarea prin picurare este considerată soluția ideală, asigurând hidratarea direct la rădăcină. Totuși, grădinarii trebuie să fie precauți: dacă temperaturile sunt scăzute sau cerul este noros, udarea vinetelor ar trebui limitată pentru a preveni stagnarea creșterii.
În ceea ce privește rădăcinoasele și bulbacele, cerințele sunt diferite. Ceapa are nevoie de apă în special în prima lună de la plantare și în faza de formare a bulbului, însă udarea trebuie oprită complet în a doua jumătate a lunii iulie pentru a asigura conservarea optimă a recoltei. Morcovii și sfecla se hidratează o dată la două săptămâni inițial, frecvența crescând la două-trei udări pe săptămână în plină caniculă. Ridichile necesită irigare constantă, la fiecare 2-3 zile, pentru a preveni gustul amar și textura lemnoasă.
Dovleceii și dovlecii sunt mai rezistenți, având nevoie de udări mai rare, dar foarte intensive. În mod obișnuit, este suficientă intervenția de 1-2 ori pe lună, cu câte două găleți de apă pentru fiecare tufă, deși în perioadele de arșiță intervalul se poate reduce la trei zile. Sursa citată subliniază că respectarea acestor volume și intervale este esențială pentru a preveni bolile fungice și a garanta calitatea legumelor de consum.
