Solstițiul de vară din anul 2026 este programat să aibă loc pe data de 21 iunie, la ora 11:24 (ora României), conform datelor publicate de Arso-urseanu.ro și preluate de StirileProTV.ro. Acest eveniment astronomic reprezintă debutul verii din punct de vedere astronomic în emisfera nordică și coincide cu cea mai lungă zi a anului calendaristic.
În acest interval, înclinația axei Pământului față de Soare face ca razele acestuia să cadă direct pe emisfera nordică, determinând ca astrul zilei să atingă punctul culminant deasupra orizontului. Pentru locuitorii din România, acest fenomen se traduce printr-o perioadă de lumină naturală ce depășește 15 ore, în timp ce noaptea atinge durata minimă anuală.
Deși solstițiul aduce un maxim de lumină, temperaturile cele mai ridicate sunt înregistrate de obicei în iulie și august. Această întârziere termică se datorează modului în care oceanele și solul stochează și eliberează căldura. În mod paradoxal, imediat după 21 iunie, durata zilei începe să scadă progresiv, un proces aproape imperceptibil la început, dar care devine vizibil pe termen lung, scrie Timeanddate.com.
Simultan cu începutul verii în nord, emisfera sudică marchează solstițiul de iarnă, începutul anotimpului rece și cea mai scurtă zi a anului în acea regiune. Fenomenul este unul global, însă ora exactă la care are loc variază în funcție de fusul orar al fiecărui stat.
Din punct de vedere istoric și cultural, solstițiul de vară a fost mereu înconjurat de semnificații profunde. În spațiul românesc, evenimentul este strâns legat de sărbătoarea de Sânziene sau Drăgaica, marcată la 24 iunie, când tradiția spune că zânele bune binecuvântează recoltele și oferă protecție. În alte culturi, precum cea suedeză, momentul „Midsommar” este o celebrare centrală a fertilității și a naturii.
Efectele solstițiului sunt mult mai vizibile în regiunile nordice extremale, unde spre Cercul Polar are loc fenomenul „soarelui de la miezul nopții”, adică astrul nu apune deloc timp de 24 de ore. În schimb, în zonele ecuatoriale, diferența de lumină între zi și noapte rămâne constantă pe tot parcursul anului.
Cercetările astronomice arată că termenul „solstițiu” își are rădăcinile în latinescul pentru „Soarele stă”, o descriere a modului în care înălțimea amiezii pare să rămână neschimbată timp de câteva zile în jurul acestui eveniment. Monumente antice celebre, cum sunt cele de la Stonehenge sau Sarmizegetusa Regia, demonstrează că civilizațiile timpurii cunoșteau și monitorizau cu precizie acest fenomen pentru gestionarea agriculturii și a ritualurilor spirituale.
