
Biserica Ortodoxă îi cinstește, în data de 17 iunie, pe Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail. Cei trei frați de origine persană au rămas în istoria creștinismului pentru martiriul lor și pentru refuzul categoric de a renunța la credință în fața autorităților imperiale romane.
Proveniți dintr-o familie cu părinți de confesiuni diferite, tatăl fiind adept al păgânismului persan, iar mama creștină, cei trei frați au ales să urmeze calea mamei lor. Manuil, Savel și Ismail erau soldați în armata persană și au fost trimiși de regele lor într-o misiune diplomatică la Constantinopol pentru a purta negocieri de pace cu împăratul Iulian Apostatul (361-363).
Conform publicației România TV, care citează textele hagiografice „Viețile Sfinților”, trimișii au fost inițial primiți cu onoruri de către împăratul roman. Totuși, situația s-a tensionat rapid când Iulian Apostatul a descoperit că aceștia sunt creștini. Ignorând legile diplomatice care protejau solii, împăratul i-a supus la presiuni pentru a-i face să renunțe la religia lor.
Conflictul a culminat în momentul unei mari sărbători păgâne dedicate zeilor romani, la care cei trei frați au refuzat să participe. Argumentul lor în fața împăratului a subliniat scopul strict politic al vizitei lor: „Pentru aceasta nu se ridică războaie între împărați, ci pentru cetăți și pentru țări și pentru hotarele lor se fac certurile, vrajbele și războaiele. Iar tu… începi altele pentru care nu suntem trimiși; pentru că nu vorbești cu noi despre întregimea stăpânirii tale… ci întrebi despre zei și despre credință”, au declarat aceștia conform sursei citate.
Deși au fost avertizați și ulterior supuși unor torturi cumplite, ostașii persani nu și-au abandonat convingerile. Aceștia i-au transmis împăratului că, deși sunt perși prin naștere, au fost educați în spirit creștin și rămân „nemiscați și nebiruiți în mărturisirea noastră”. În final, cei trei frați au fost executați prin decapitare din ordinul împăratului.
Iulian Apostatul, cel care a ordonat moartea mucenicilor, a avut o domnie scurtă, încheiată în anul 363, chiar pe frontul de luptă împotriva perșilor. În tradiția ortodoxă, rugăciunea dedicată acestor sfinți amintește de statornicia lor, subliniind că „având tăria Ta, pe chinuitori au învins”.
Sărbătoarea din 17 iunie este inclusă și în calendarul Greco-catolic, unde sunt pomeniți Sfinții Manuel, Sabel și Ismail, în timp ce calendarul Romano-catolic îi amintește în această zi pe Sfinții Nicandru și Marcian.