Pe data de 18 iunie 2026, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul. Acești martiri au fost victimele persecuțiilor anticreștine declanșate în secolul I, jertfindu-și viața pentru credința în Hristos în anul 73.
Conform informațiilor furnizate de Stirile Kanal D, Sfântul Leontie deținea funcția de comandant militar în Tripoli, Fenicia. Deși servea armata romană, acesta era un creștin devotat, fapt ce a atras atenția autorităților vremii. În acest context, împăratul Adrian a dispus arestarea sa, delegând un grup de soldați conduși de Ipatie pentru a-l escorta pe comandant în fața tribunalului.
Pe parcursul deplasării către Tripoli, Ipatie s-a confruntat cu o problemă gravă de sănătate care i-a pus viața în pericol. În timpul unui popas, acesta a avut o viziune în care un înger i-a oferit o soluție neașteptată pentru vindecare: „Dacă vrei să te faci bine, atunci strigă de trei ori cu glas mare, ridicându-ți privirea spre cer: «Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mi mie!»”
Ipatie a împărtășit această experiență subordonaților săi și a decis să urmeze instrucțiunile primite. Imediat ce a rostit rugăciunea alături de ceilalți soldați, acesta s-a vindecat miraculos. Evenimentul l-a marcat profund pe ostașul Teodul care, alături de Ipatie, a decis să îl caute pe Leontie pentru a afla mai multe despre divinitatea care l-a salvat.
Întâlnirea cu Leontie le-a schimbat radical viziunea celor doi. În timp ce ascultau cuvintele despre credință, tradiția menționează că un nor divin i-a acoperit, iar o rouă simbolică a căzut peste discipoli, fiind considerată o manifestare a Duhului Sfânt. În acel moment, Sfântul Leontie i-a binecuvântat rostind: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”
După oficializarea trecerii lor la creștinism, cei trei au fost capturați de autorități. Ipatie și Teodul au fost decapitați după ce au refuzat să abdice de la noua lor credință, în ciuda torturilor la care au fost supuși. Sfântul Leontie a urmat același destin tragic, rezistând chinurilor severe până în momentul în care și-a dat sfârșitul ca martir.
