Dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu nu consuma cafea și, din acest motiv, limita importurile acestui produs.
În ciuda recomandărilor primite de la aghiotanți, liderul RSR refuza vehement să prioritizeze cafeaua, considerând că muncitorii și țăranii nu o consumau, iar intelectualii puteau să se descurce fără ea.
Mirosul de cafea îi provoca iritare și îi reamintea de planurile economice grandioase. Importurile de cafea erau reduse drastic, iar produsul devenea extrem de scump pe piața neagră.
Paranoia dictatorului a mers atât de departe încât a interzis cuvântul „cafea” chiar și din rebusurile vremii. După Revoluția din 1989, cafeaua, care fusese un lux inaccesibil, a devenit un produs banal, apreciat de toți.
