Sfânta Muceniţă Varvara – tradiţii şi obiceiuri pentru 4 decembrie
Sfânta Varvara este sărbătorită de către creştini în fiecare an pe data de 4 decembrie şi se spune că ar fi sora Sfântului Nicolae. Ea a trăit doar 21 de ani, în perioada împăratului Maximian (284-305) la Heliopolis.
Era foarte frumoasă şi tatăl ei, Dioscor, a socotit că este mai bine să o închidă într-un turn pentru ca oamenii să nu îi poată vedea şi admiră frumuseţea pentru că socotea el, poporul nu ar fi fost vrednic de o aşa frumseţe.
Aflăm din cărţile bisericeşti că tatăl său era un păgân care se închină idolilor din metal (aur şi argint), din piatră şi din lemn, idoli fabricaţi de meşterii acelor vremuri. Sfânta, însă, avea alte opţiuni, adică ea a înţeles că acei idoli artificiali, fabricaţi de mâna omenească, nu puteau fi vrednici pentru a se închina la ei şi a rămas « fidelă » credinţei ei în Iisus Hristos.
Sinaxarul precizează că într-o zi, pe când făcea baie, tatăl său a poruncit meşterilor să facă două ferestre (corespunzătoare Soarelui şi Lunii), dar tânăra a dat poruncă să o facă şi pe a treia, ca semn al Sfintei Treimi.
Pentru că nu a fost de acord cu tatăl ei şi pentru că a continuat să se închine Mântuitorului şi nu idolilor tatălui său, ea a fost omorâtă cu sabia chiar de către acesta.
Sfânta Varvara a intrat astfel în calendarul ortodox pentru data de 4 decembrie şi este socotită reprezentarea mitică feminină răspunzătoare de apariţia variolei (bubatului) şi a altor boli ale copilăriei. Pentru a nu avea manifestări severă ale acestor boli, copiii nu au voie să mănânce seminţe în perioada de 3 şi 5 decembrie.
De asemenea, tot ea este protectoarea minerilor şi este sărbătorită atât de către ortodocşi, cât şi de către catolici.
Există tradiţia ca în data de 4 decembrie să nu se lucreze şi să nu se mănânce anumite legume (de exemplu, fasole). Minerii nu intră în subteran şi pentru că Sfânta avea simţul umorului şi îi plăcea să se înveselească, în această zi lumea petrece în cinstea ei.
În Franţa, în special în Provence, există obiceiul de a se aşeza pe pervazurile ferestrelor farfurii umplute cu boabe de grâu înmuiate în apă. Dacă „grâul Sfintei Varvara” creşte destul de repede, se spune că va fi un an bun pentru recolte. În caz contrar, prevesteşte un an dezastruos pentru agricultură.
Un obicei asemănător există în Cehia şi Slovacia, unde se aşează în apă crenguţe de cireş, în speranţa că ele vor înflori în ajunul Crăciunului.
Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduire şi mult-minunată, Sfântă Fecioară Mare Muceniţă Varvara, noi, ticăloşii, scăpăm, şi către sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ne rugăm: vezi rănile păcatelor noastre cele de peste tot trupul; vezi neputinţa sufletelor noastre şi pe acestea cu obişnuita învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-le degrabă.
Ia aminte la glasul rugăciunii noastre, nu trece cu vederea suspinele aduse din ticăloasele noastre inimi şi ascultă strigarea noastră, ca ceea ce eşti singura noastră scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe Preasfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia părintească ce ţi se zidea. Pe Aceea roag-O pentru noi, păcătoşii şi netrebnicii robii tăi, ca să ne miluiască acum şi în ziua morţii noastre.
Închină-te Părintelui ceresc, ca pe noi cei căzuţi sub povara păcatelor să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să ne îndrepteze ca întotdeauna să avem sus inimile, să gândim la calea de sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă-L pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe noi, leneşii, cei ce şedem în trândăvie ca într-o temniţă, degrabă să ne întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să ne dea inimă ca să dorim a ne ruga neîncetat.
Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a ferit de ruşine cu aripile Sale, ca şi nouă, ruşinaţii şi necuraţii, să ne zidească inimi curate şi duh drept să înnoiască întru cele dinăuntru ale noastre; şi mai vârtos să ne întărească spre facerea faptelor bune.
Credem, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să ne ajuţi şi nouă, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime, ca ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti. Şi tu, sfântă fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinele noastre.
Pentru acestea cădem către cinstita raclă a sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, ne închinăm, îndrăznind rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând aminte la glasul rugăciunii noastre; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletelor şi ale trupurilor noastre; capul tău cel plecat sabiei să dea capetelor noastre apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără milă să ne lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gurile noastre a grăi în deşert şi să le deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a noastră bună dorire, ca şi noi să ne întoarcem ochii să nu mai vadă deşertăciuni, ci totdeauna să căutăm spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să ne scrie în cartea vieţii şi să ne învrednicească ca totdeauna să ridicăm mâinile către Cel de Sus şi să nu împletim cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să ne fie nouă turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrabă alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să ne facă şi pe noi cu picioarele noastre să călătorim către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor noastre şi lumină cărărilor noastre.
Rănile tale să ne slobozească din rănile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletele şi trupurile noastre de toată spurcăciunea; moartea ta să ne dea nouă să murim spovediţi şi împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos întru aceasta, că tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe noi, ticăloşii, ne izbăveşte, fecioară curată, Mare Muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale întru tot puternice învredniceşte-ne a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi s-auzim glasul ce va zice: „Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.
