
Alexandra Duckadam, soția fostului portar legendar Helmuth Duckadam, a oferit un interviu plin de emoție la Arena Națională, unde trupul acestuia a fost depus pentru omagii. Într-o declarație sinceră, aceasta a rememorat momentele de dragoste și loialitate care au marcat relația lor.
„I-am promis că vom fi alături de el până la final, indiferent de greutăți”, a mărturisit Alexandra, cu ochii în lacrimi.
Lumea fotbalului este în doliu după moartea lui Helmuth Duckadam, legendarul portar care a rămas în istorie drept „eroul de la Sevilla”. La doar 65 de ani, acesta a pierdut lupta cu problemele de sănătate care l-au urmărit de-a lungul vieții.
Performanța sa istorică din 1986, când a apărat patru penalty-uri consecutive în finala Cupei Campionilor Europeni, a marcat fotbalul românesc pentru totdeauna. Moartea sa neașteptată a lăsat în urmă o familie îndurerată și o comunitate fotbalistică zguduită.
La Arena Națională, locul unde trupul său a fost depus, atmosfera solemnă, plină de coroane de flori și mesaje de condoleanțe, a reflectat respectul și iubirea celor care l-au cunoscut sau l-au admirat.
Cu o sinceritate dezarmantă, Alexandra Duckadam a vorbit despre ultimele momente ale soțului său:
„Toate problemele s-au adunat ca un tăvălug. De data aceasta ne-a luat prin surprindere. La operații, el mă pregătea, dar acum a fost fără avertisment. S-a internat pentru o durere de spate și totul s-a întâmplat brusc.
Miercuri spre joi noaptea a avut dureri cumplite, a ajuns la Urgențe. A fost o infecție, nu știm unde a migrat. Au urmat cinci stopuri cardiace… Atât a putut să ducă.
M-a pregătit încă de la început, când ne-am căsătorit, spunându-mi că este un om bolnav. Și i-am promis că îi vom fi alături până la capăt.
Singura lui avere a fost numele, spunea mereu asta. Și a reușit să-l păstreze curat. Oriunde mergeam, oamenii voiau să-i strângă mâna, să fie aproape de el. A fost un om iubit.”
Moștenirea sportivă și umană a lui Helmuth Duckadam va dăinui peste generații. Prin curajul său și devotamentul față de sport, a inspirat atât jucători, cât și fani.
Finala din 1986 rămâne un moment unic în istoria fotbalului românesc, iar numele său este sinonim cu excelența și sacrificiul. Alexandra Duckadam nu doar că își plânge soțul, dar îi celebrează viața și impactul.
„A fost un simbol, un om iubit. Numele lui va rămâne pentru totdeauna”, a spus Alexandra.