Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, celebrată anual pe 6 decembrie, este una dintre cele mai importante din calendarul creștin ortodox. Marcată cu cruce roșie, aceasta vine la pachet cu numeroase tradiții, obiceiuri și superstiții care își au originea în folclorul românesc.
Sfântul Nicolae este considerat al doilea sfânt creat de Dumnezeu și este renumit pentru milostenia sa, fiind protectorul copiilor, săracilor, văduvelor și orfanilor. În noaptea de Ajun, copiii își lustruiesc ghetuțele, așteptând darurile Moșului, dar cei neascultători riscă să primească o nuielușă. De asemenea, tradiția populară spune că iarna începe oficial pe 6 decembrie, când Sfântul Nicolae își „scutură barba albă” pentru a aduce prima zăpadă.
În satele românești, această zi marchează începutul pregătirilor pentru colinde, băieții adunându-se pentru a exersa cântecele tradiționale de Crăciun. Totodată, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apă, cu speranța că vor înflori până la Anul Nou, simbolizând belșugul viitorului.
Pe 6 decembrie, există o serie de interdicții care trebuie respectate pentru a atrage norocul și bunăstarea. Nu este permisă realizarea de treburi casnice, precum cusutul, spălatul hainelor sau măturatul gospodăriei. De asemenea, este interzis să refuzi ajutorul celor săraci sau să te cerți cu cineva. Dormitul în această zi atrage o stare de apatie pentru tot anul următor.
Creștinii sunt îndemnați să participe la slujbe religioase, să aprindă lumânări pentru sufletele celor decedați și să facă milostenie. Este obișnuit să se împartă pachete de pomană, în special portocale și dulciuri, în numele Sfântului Nicolae. Rugăciunile de mulțumire aduse Sfântului și puterilor cerești sunt de asemenea recomandate.
Sfântul Nicolae rămâne o sărbătoare plină de lumină, tradiții și învățăminte, deschizând oficial sezonul sărbătorilor de iarnă.
