Actorul Mircea Diaconu s-a stins din viață la 74 de ani, după o luptă grea cu cancerul de colon. Soția sa a făcut tristul anunț cu doar câteva zile înainte ca actorul să împlinească 75 de ani, pe 24 decembrie.
Luni, între orele 12:00 și 16:00, trupul său va fi depus la Teatrul Nottara, locul unde cei care l-au admirat de-a lungul carierei sale îi pot aduce un ultim omagiu. Înmormântarea este programată pentru marți, la cimitirul din Săftica.
Mircea Diaconu, născut pe 24 decembrie 1949, în Vlădești, județul Argeș, a fost o figură emblematică a teatrului și filmului românesc, cu o carieră de excepție care a traversat decenii. Pe lângă cariera artistică, Diaconu a avut și un impact semnificativ în politică, ocupând mai multe funcții importante: membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA) până în 2004, senator PNL între 2008-2012 și europarlamentar independent între 2014-2019, fiind vicepreședinte al Comisiei pentru Cultură și Educație.
Diaconu a lăsat o moștenire artistică vastă, fiind apreciat pentru rolurile sale memorabile în filme precum „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Buletin de București”, „Filantropica” sau „Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”. Totodată, a jucat pe scenele marilor teatre din România, fiind o prezență constantă la Teatrul Bulandra și Teatrul Nottara.
În paralel cu activitatea sa scenică și cinematografică, Mircea Diaconu a fost și un autor prolific. Printre cărțile sale se numără: Șugubina (1977), premiată de Uniunea Scriitorilor, La noi, când vine iarna (1980) și În Bucureștii de odinioară cu Mircea Diaconu (1998). Multe dintre aceste lucrări au fost reeditate, traduse și rămân repere literare valoroase.
Absolvent al Liceului din Câmpulung Muscel (1967) și al IATC „I.L. Caragiale” București (1971), Mircea Diaconu și-a început drumul în teatru în 1970, la Teatrul Bulandra, în piesa Harfa de iarbă. A debutat în cinematografie în 1971, cu filmul Nunta de piatră, regizat de Dan Pița.
În 1972, a devenit angajat al Teatrului Bulandra, iar în 1982 s-a alăturat Teatrului Nottara, unde a activat până în anii 2000. În 1990, a intrat în istorie ca primul actor român care a ales să devină liber profesionist, revenind mai târziu la Teatrul Nottara în 2001.
La Teatrul Bulandra, Diaconu a strălucit în spectacole precum:
La Teatrul Nottara, publicul l-a admirat în piese precum:
La Teatrul Național, a avut un rol memorabil în Ghetou de Joshua Sobol, regia Victor Ioan Frunză.
Contribuția sa extraordinară în teatru, film și literatură rămâne o parte esențială a patrimoniului cultural românesc, iar amintirea sa va dăinui în sufletele celor care l-au cunoscut și l-au admirat.
