Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, este o zi cu adânci semnificații în tradiția populară, fiind considerată momentul ce încheie ciclul anului agrar, sub patronajul lui Moș Ajun. La sate, aceste obiceiuri sunt păstrate cu sfințenie.

În această zi, gospodinele se ocupă de prepararea covrigilor și colacilor, care au o simbolistică aparte. În tradiția populară, forma colacilor amintește de mâinile Crăciunesei, cea care a ajutat-o pe Maica Domnului la nașterea pruncului Iisus și care a fost pedepsită prin tăierea mâinilor. Aceste colaci sunt destinați colindătorilor: covrigii sunt oferiți copiilor, colăceii grupurilor mai mari de colindători, iar colacii mari sunt rezervați flăcăilor și rudelor care colindă.

Un alt preparat specific sunt turtele, cunoscute și ca „scutecele Domnului”, ce evocă povestea nașterii Mântuitorului. Acestea sunt stropite cu apă călduță și presărate cu zahăr, nucă pisată sau semințe de cânepă, având o semnificație sacră.

Seara de Ajun este marcată de aranjarea mesei festive în camera cea mare, sub icoană. Pe masă sunt așezate vin roșu, turte, prune fierte, boabe de grâu și patru colaci așezați în colțuri. Lângă colacii din dreapta se pune un fuior de cânepă, numit de unii barba lui Moș Crăciun. Deși detaliile aranjamentului diferă de la o zonă la alta, toate preparatele trebuie să fie de post, iar nimeni nu are voie să guste înainte ca preotul să binecuvânteze masa. Acesta ia bani, colăcei și vin ca ofrandă, iar dascălii poartă trăistuțele de colaci.

Postul din Ajun este considerat unul aspru. Se spune că nimeni nu trebuie să mănânce până la ivirea primei stele, simbolizând steaua magilor de la Răsărit. Această abstinență este asociată cu sănătatea, norocul și pregătirea spirituală pentru Sfânta Împărtășanie.

O veche credință populară afirmă că, în noaptea de Ajun, cerurile se deschid, iar doar cei cu suflet curat pot auzi cântările îngerilor. De asemenea, oricine își pune o dorință sinceră în această noapte va vedea împlinirea ei.

Tot în Ajun, gospodarii trebuie să recupereze toate obiectele împrumutate, pentru ca lucrurile să fie întregi și bine rânduite în gospodărie. Fetele nemăritate obișnuiesc să roage mamele să-l rețină pe preot cât mai mult în casă, crezând că astfel norocul la măritiș nu le va ocoli.

Femeile care pregătesc colacii rostesc rugăciuni pentru rodnicia livezilor. După ce frământă aluatul, ies în grădină cu mâinile pline și spun: „Mar, așa de rodnic să fii cum e aluatul pe mâinile mele!”. Alte gospodine, după ce scot pâinea din cuptor, rostesc: „Cum e cuptorul, lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii plini de poame!”.

Ajunul este și un prilej de bucurie pentru copii, care, după lungi pregătiri, pornesc cu colindatul, anunțând vestea nașterii Domnului și menținând vie această tradiție din moși-strămoși.