Sfântul Mucenic Trifon este cinstit ca protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. În vechime, dar pe alocuri și în prezent, exista obiceiul de a sfinți apa în prima zi a fiecărei luni. Astfel, aghiasma din ziua de 1 februarie este numită „aghiasma Sfântului Trifon”. De ziua Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile. Tot în această zi, unii oameni gospodari aduc la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, pentru semănat.
În Molitfelnic, la rânduiala care se citește atunci când ogoarele, podgoriile sau grădinile sunt afectate de anumite calamități precum seceta, grindina, lăcustele sau alte insecte dăunatoare, se găsește și „Rugăciunea de exorcizare a Sfântului Mucenic Trifon, care se citește la grădini, vii și țarine”.
În sudul Olteniei există un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele de Arezeanul (Tăiatul) viilor. Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viță-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea plantațiilor și afumau via cu o cârpă aprinsă, spre a feri via de pătrunderea forțelor malefice.
Odată ce ritualul de la vie era încheiat, viticultorii se îndreptau în alai spre casă. Veneau spre casă purtând pe cap cununi făcute din primele corzi tăiate din vie. Acasă, viticultorii erau așteptați cu masa abundentă, semn că astfel trebuia să fie și producția viticolă.
În zonele Banatului și ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie bărbații ieșeau în livezi și după ce curățau pomii îi stropeau cu apa luată în zori din izvoare și sfințită de preot.
Un alt obicei întâlnit în aceasta zi era „scuturatul pomilor”. Cu topoarele în mâini, bărbații loveau pomii la rădăcina, mimând tăierea acestora: „- Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai”. Răspunsul era dat de un copil în vârstă de 7-8 care simboliza „sufletul” pomului: „- Lasă-mă, iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi”.
Ziua de 1 februarie este numită în unele zone Ziua omizilor. În aceasta zi, unele gospodine sfințeau grâul și porumbul pe care îl aveau spre a fi semănat. Alte gospodine mergeau cu turte la mușuroiul furnicilor și le spuneau: „Cum vă dau eu de mâncare, așa voi să nu-mi mâncați recolta!”.
Blestemu-vă pre voi fiare de multe feluri, viermi, omizi, gândaci, lăcuste, şoareci, cârtiţe, rugină, purici, tot felul de muşte, muşiţe, molii, furnici, forficari şi viespi, târâtoare cu multe picioare şi tot felul de vietăţi stricătoare şi de păsări, ce aduc daună semănăturilor, viilor, pomilor şi grădinilor de verdeţuri; vă jur cu Dumnezeu Tatăl Cel fără început, cu Fiul Cel asemenea fără început şi de o fiinţă, şi cu Duhul Cel Preasfânt şi de-viaţă-făcător şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul.
Vă blestem pre voi cu întruparea Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos; cu viaţa Lui pământească cea împreună cu oamenii; cu patima Lui cea mântuitoare, cu moartea Lui cea de viaţă făcătoare, cu învierea cea de a treia zi, cu înălţarea la ceruri, şi cu pronia cea dumnezeiască şi mântuitoare.
Blestemu-vă cu Sfinţii Heruvimi cei cu mulţi ochi, şi cu serafimii cei cu câte şase aripi, ce zboară împrejurul tronului şi strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl, Amin. Blestemu-vă pre voi cu Sfinţii Îngeri, cu toată puterea, cu miile de mii şi cu milioanele de milioane, care cu multă frică stau înaintea măririi Domnului; să nu stricaţi via, nici ţarina, nici grădina de pomi şi cu verdeţuri a robului lui Dumnezeu (Numele), ci să vă duceţi în munţi sălbatici, în copaci neroditori, în care v-au dăruit vouă Dumnezeu hrana zilnică. Vă blestem cu scumpul Trup şi Sânge a lui Hristos adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului, prin care s-a dat nouă mântuire şi răscumpărare, şi pentru Carele avem a muri; să nu stricaţi nici ţarina, nici via, nici grădina, nici orice pom roditor, şi neroditor nici vre-o frunză de legumă din cuprinsul şi locul robului lui Dumnezeu (Numele).
Iar de nu mă veţi asculta şi veţi călca jurământul cu care v-am conjurat, nu veţi avea a face cu mine umilitul şi mai micul Trifon, ci cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac, şi Iacov, Carele va veni să judece viaţă şi morţii. Pentru care, precum mai înainte am zis vouă: duceţi-vă în munţi sălbatici, în copaci neroditori; iar de nu mă veţi asculta, voi ruga pre Iubitorul de oameni Dumnezeu să trimită Îngerul său cel peste fiare, şi vă va lega şi ucide cu fier şi cu plumb, de vreme ce n-aţi luat în seamă blestemurile şi rugăciunea mea a umilitului Trifon; încă şi păsări trimise prin rugăciune, vă vor mânca pre voi.
Blestemu-vă încă cu marele nume cel înscris pre piatră, ce nu l-a putut suferi, ci s-a topit ca ceara de faţa focului. Ieşiţi din locurile noastre şi porniţi în locuri neumblate, seci şi neroditoare, cum mai înainte v-am zis; ieşiţi din locul şi cuprinsul servilor lui Dumnezeu, care m-au chemat şi pre mine în ajutorul, apărarea şi mântuirea lor. Ca şi în acestea să se preamărească Preasfântul nume al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, şi să se împlinească rugăciunile şi cererile umilitului Trifon. Că Lui Dumnezeu se cuvine mărirea şi stăpânire în vecii vecilor, Amin.
