Sfântul Teodor Stratilat a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea. Potrivit crestinortodox.ro, împăratul Liciniu a început o persecuție împotriva creștinilor, omorând cei 40 de mucenici din Sevastia și mulți alții care refuzau să se închine idolilor.
Aflând despre credința lui Teodor și despre misiunea sa de a converti păgânii la creștinism, împăratul se îndreaptă spre Cetatea Iracleea, unde Teodor era conducător, cu intenția de a-l obliga să aducă jertfe idolilor. Liciniu a adus cu el statui de aur și argint dedicate zeilor.
Teodor cere împăratului aceste statui, afirmând că vrea să se închine lor în casa sa, cu scopul de a le sacrifica în fața cetățenilor. În realitate, el distruge statuile și împarte aurul și argintul săracilor. Supus la torturi severe, după cinci zile de închisoare, Teodor este răstignit precum Hristos. Mâinile și picioarele îi sunt pironite, iar tinerii arcași își îndreaptă săgețile spre trupul său.
Articolul continuă după reclamă
În acele clipe, el strigă către Domnul: „Doamne, ai zis mai înainte: Eu sunt cu tine, iar acum pentru ce m-ai lăsat? Vezi, Doamne, că fiarele cele sălbatice m-au chinuit pentru Tine. Luminile ochilor mei sunt scoase, mi se rănește fața, mi se sfărâmă dinții, iar oasele pe cruce mi se frâng. Pomenește-mă, Doamne, pe mine, cela ce rabd cruce pentru Tine, fier, foc și piroane; de acum, primește duhul meu, ca să mă duc din viața aceasta”. După aceste cuvinte, mucenicul a tăcut și nu a mai vorbit.
Crezând că Teodor a murit, împăratul l-a lăsat pe cruce. Însă, în noaptea următoare, un înger al Domnului l-a coborât de pe cruce și l-a vindecat. Această minune a dus la convertirea multor păgâni la creștinism. În cele din urmă, Sfântului Teodor Stratilat i s-a tăiat capul, la ordinul împăratului Liciniu.
