
Una dintre cele mai mari datorii ale noastre este să nu-i uităm pe cei trecuți în lumea drepților și să ne rugăm neîncetat pentru mântuirea sufletelor lor. Pentru că legăturile dintre cei de aici și cei de dincolo rămân foarte puternice.
Potrivit sfinților părinți, fiecare familie trebuie să ducă la biserică pomelnice pentru cei trecuți în neființă și să facem mereu pomenire pentru aceștia. Se spune că așa cum ne rugăm noi pentru ei aici, pe pământ, tot așa se roagă și ei pentru noi, în cer.
“Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”.