Pe 7 aprilie în fiecare an, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Mucenic Caliopie, cunoscut ca ocrotitor al celor aflați în suferință. Prin rugăciunile adresate acestui sfânt, credincioșii găsesc alinare și ajutor în depășirea durerilor fizice.
Sfântul Caliopie a trăit în perioada de persecuție a creștinilor, între secolele al III-lea și al IV-lea. Mama sa, temându-se pentru viața lui, a decis să-l protejeze trimițându-l departe de primejdii. Astfel, l-a îmbarcat pe o corabie, oferindu-i aur și îndrumându-l spre cetatea Pompeiopolis, în speranța că va găsi acolo siguranță.
Însă, odată ajuns în Pompeiopolis, Caliopie s-a confruntat cu o nouă provocare. Acesta a refuzat să participe la o sărbătoare dedicată zeilor păgâni, fapt ce l-a adus în fața comandantului Maximus. Fără a se teme, tânărul a mărturisit că este creștin. În urma acestei mărturisiri, Caliopie a fost supus unor torturi extreme și, în cele din urmă, condamnat la moarte prin răstignire.
Mama sa, pentru a-i asigura o moarte umilă, a oferit cinci bani mari de aur călăului, cerându-i să-l răstignească cu capul în jos, un gest simbolic al umilinței și al supunerii în fața lui Hristos. Astfel, Caliopie a fost răstignit, iar trupul său a fost coborât a doua zi. În momentul în care mama sa l-a îmbrățișat pentru ultima dată, inima ei s-a frânt, iar conform tradiției, și-a dat sufletul, așa cum este consemnat de crestinortodox.ro.
Atât Sfântul Caliopie, cât și mama sa, au primit cununa muceniciei în anul 304.
„O, Sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Caliopie, care din fragedă copilărie ai iubit pe Hristos și pentru dragostea Lui te-ai jertfit cu trupul pe cruce; auzi-ne și pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care viețuim cu multă nepăsare în toată vremea, mâniind pe Dumnezeu cu mulțimea răutăților.”
„Roagă-te pentru noi, neputincioșii, spre a ne trezi din somnul lenevirii noastre, căci îngreuiată este inima noastră de poftele cele viclene și foarte întunecată ne este mintea de grijile cele pierzătoare ale veacului de acum.”
„De aceea, cu stăruință, din inimă te rugăm să mijlocești către Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu ca, prin mila Sa și prin sfintele tale rugăciuni, să ne trezim, până mai avem vreme, din amara nesimțire care ne stăpânește și să începem cu frica lui Dumnezeu a viețui și a lucra poruncile lui Hristos, spre a dobândi mila și iertarea în ceasul sfârșitului nostru și în ziua cea mare a Judecății de Apoi. Amin.”
