În fiecare an, pe 23 aprilie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai venerați sfinți din tradiția creștină. Numele său, provenind din greaca veche (Gheorghios), înseamnă „agricultor”. Tradițiile legate de această zi încep încă din ajun, pe 22 aprilie, când credincioșii respectă obiceiuri străvechi menite să aducă noroc, sănătate și protecție împotriva spiritelor rele.
Ajunul sărbătorii este marcat în multe zone rurale prin celebrarea „Sângiorzului vacilor” sau „Alesul”, un ritual pastoral care simbolizează începutul anului pastoral. În această zi, sunt aleși ciobanii, mieii și locul unde se va ridica stâna, iar oile sunt pregătite pentru primul muls și pentru prepararea primului caș.
Pe lângă pregătirile pastorale, gospodarii iau măsuri pentru a alunga spiritele malefice și strigoii care, conform tradiției, încearcă să fure laptele de la vaci în timpul nopții. Pentru aceasta, se folosesc plante cu rol protector, precum usturoiul, rugul de măceșe, pelinul, rostopasca sau leușteanul.
Un alt obicei important este „colacul oilor”, practicat în ajunul sărbătorii. Un colac în formă de cunună, preparat din făină de grâu, apă și sare, uns cu gălbenuș de ou, este așezat pe marginea găleții în care se mulge pentru prima dată laptele oilor. Colacul este revendicat de doi păstori care încearcă să îl rupă în două, iar tradiția spune că păstorul care rămâne cu partea mai mare va avea noroc la producția de lapte pe parcursul verii pastorale. În unele zone, în locul colacului, se folosește o cunună din ramuri verzi, considerată a avea puteri magice pentru sporirea laptelui și alungarea forțelor malefice ce activează în această noapte.
În multe comunități rurale, oamenii priveghează în noaptea de 22 spre 23 aprilie, considerând că această priveghere creștină le asigură sănătate și vigoare pe tot parcursul anului.
Tradiția mai spune că în această noapte cerurile se deschid, iar Sfântul Gheorghe îndeplinește dorințele celor care se roagă din suflet. O rugăciune specifică aduce mulțumiri și cere mijlocirea sfântului pentru sănătate, protecție împotriva păcatelor și a necazurilor, dar și ajutor în viața spirituală și materială:
„Sfinte Mare Mucenice, ai viețuit după vrednicia numelui tău. Ai luat pe umerii tăi Crucea lui Hristos și ai lucrat pământul cel întelenit de înșelarea diavolească. Ai stat în slava înaintea scaunului Celui Ce le stăpânește pe toate. Fă-te acum mijlocitor al nevoilor noastre! Îngrădește-ne pe noi, nevrednicii, cu rugăciunile tale. Fii izbăvitor al celor robiți de păcate, ocrotitor al săracilor, doctor al bolnavilor. Fii îndrumător al celor rătăciți în întunericul acestei lumi. Izbăvește-ne, ca un milostiv, din toată nevoia. Și alungă tulburarea păcatelor și a primejdiilor de multe feluri. Și ne învrednicește pentru rugăciunile tale, să fim și noi buni cultivatori ai pământului vieții noastre! Amin!”
De asemenea, în ajunul sărbătorii, vitele sunt scoase în holdele de grâu, iar după întoarcerea lor, gospodarii iau o mână de grâu, boabele fiind păstrate și însămânțate în primăvara următoare pentru a asigura o recoltă bogată.
Gospodinele, pe 22 aprilie, scot în curtea casei uneltele de țesut, un obicei menit să aducă spor la muncă pe tot parcursul anului.
În noaptea de ajun, fetele nemăritate pot vedea ursitul dacă privesc într-o găleată plină cu apă. Tot în această seară, ele seamănă usturoi, pe care îl păstrează până anul următor, crezând că astfel vor fi binecuvântate cu sănătate și vor găsi mai ușor un partener de viață.
