România se confruntă cu o criză locativă profundă, deși este țara cu cel mai ridicat procent de proprietari de locuințe din lume. Majoritatea clădirilor construite înainte de 1990, aflate în proprietate privată, se degradează rapid din cauza lipsei întreținerii adecvate, iar absența unor politici coerente și a implicării autorităților agravează situația. Această problemă afectează milioane de familii și riscă să devină o amenințare majoră pentru siguranța locativă a populației.
Potrivit directorului IRSOP, dr. Petre Datculescu, între 60% și 70% dintre adulții din România semnalează probleme legate de condițiile locative, procentul crescând la peste 85% în anumite categorii sociale vulnerabile. Aceste cifre reflectă o realitate dură pentru milioane de români care locuiesc în imobile degradate, insalubre sau chiar periculoase.
„La nivel agregat, întreținerea locuințelor reprezintă principala problemă a locuirii în România”, explică specialistul. „Mulți își doresc o locuință minim decentă, iar alții urmăresc un confort mai ridicat, însă dificultățile financiare împiedică reparațiile și întreținerea adecvată a spațiilor de locuit.”
Studiile IRSOP relevă că aproximativ 40% dintre gospodării – adică circa 3 milioane – necesită reparații urgente. Problemele identificate variază de la deficiențe curente, precum infiltrații, tâmplărie deteriorată sau instalații electrice nesigure, până la deficiențe structurale grave care solicită consolidări capitale.
Printre cele mai frecvente probleme se numără:
În contextul schimbărilor climatice și al riscurilor seismice tot mai accentuate în regiune, neglijarea acestor deficiențe poate duce la consecințe dramatice.
Deși peste 95% dintre români dețin o locuință, întreținerea acesteia a devenit inaccesibilă pentru mulți. În țările dezvoltate, cheltuielile pentru întreținerea locuințelor sunt o prioritate bugetară pentru mai mult de jumătate dintre gospodării. În România, venitul mediu disponibil abia acoperă nevoile de bază, iar reparațiile sunt adesea amânate pe termen nelimitat.
„Cheltuielile necesare pentru reparații și îmbunătățiri sunt constante și, de multe ori, imposibil de susținut din venitul curent al gospodăriei”, subliniază Petre Datculescu. Această situație determină acumularea problemelor, accelerarea degradării și creșterea riscurilor pentru locatari.
Fără politici publice coerente care să sprijine reabilitarea fondului locativ învechit, România riscă să devină un „muzeu de blocuri degradate”. Intervențiile esențiale, precum izolarea termică, consolidarea structurală și modernizarea instalațiilor, au depășit stadiul de opțiune estetică, devenind necesități fundamentale pentru siguranța și sănătatea publică.
Autoritățile centrale și locale trebuie să acorde prioritate acestei probleme prin:
Criza locuințelor vechi nu este doar o problemă de infrastructură, ci și una de demnitate și echitate socială. Milioane de români trăiesc în condiții care afectează sănătatea, siguranța și calitatea vieții. Dacă statul nu intervine prompt și eficient, costurile pe termen lung vor fi mult mai mari, nu doar în termeni financiari, ci și în vieți omenești.
