Primele rugăciuni creștine, transmise încă din primul secol, evocă Taina Sfintei Împărtășanii ca un „medicament al nemuririi”, iar Mântuitorul Iisus Hristos este numit „doctorul trupurilor și al sufletelor”. De-a lungul istoriei, Biserica Ortodoxă a pus un accent deosebit atât pe vindecarea sufletească, cât și pe cea trupească, reflectată în rugăciunile dedicate și în exemplul unor sfinți precum Cosma și Damian, cunoscuți ca „doctori fără de arginți”. Aceștia au trăit la Roma, în secolul al III-lea, și sunt comemorați anual pe 1 iulie.
Sfinții Cosma și Damian au fost doi tineri romani crescuți în credința creștină, care au combinat cunoștințele medicale ale vremii cu puterea credinței în Hristos. Sinaxarul Bisericii Ortodoxe îi descrie astfel: „Aceştia, deprinzându-se la meşteşugul doctoriei, toate bolile le tămăduiau cu lucrarea. Căci aveau împreună ajutător lor întru toate pe darul Unuia Dumnezeu, şi peste câţi din oamenii cei ce pătimeau şi din dobitoace îşi puneau mâinile lor, îndată aceia se făceau sănătoşi desăvârşit.”
Un aspect definitoriu al activității lor a fost refuzul de a primi plată pentru vindecările oferite, fapt pentru care au fost numiți „doctori fără de plată”. Aceștia cereau drept preț credința în Hristos, iar prin această atitudine au atras numeroși oameni către credință: „Şi nu numai în singură Roma, ci şi prin cetăţile dimprejur şi prin sate mergând, şi pe cei bolnavi tămăduindu-i, pe mulţi îi întorceau la Hristos”, după cum se menționează în Sinaxar.
Astfel, sfinții Cosma și Damian au rămas în istoria Bisericii ca exemple de combinație între rugăciune, milostenie și vindecare, fiind pomeniți cu respect atât în tradiția ortodoxă, cât și în cea catolică.
„Slăviţilor făcători de minuni şi Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian! Iubindu-L pe Hristos Dumnezeu din tinereţile voastre, nu numai meşteşugul doctorilor aţi învăţat, ci mai ales har neîmpuţinat al tămăduirii tuturor bolilor aţi primit de la Dumnezeu.
Pentru aceasta, şi pe noi, care cădem înaintea cinstitei icoanei voastre, degrab auziţi-ne.
Pe copiii care cer ajutorul vostru la învăţătură povăţuiţi-i cu rugăciunile voastre, ca, râvnind vieţuirii voastre, să afle nu numai cele pământeşti, ci mai ales să sporească în cucernicie şi în credinţa cea dreaptă.
Celor ce zac de boală şi s-au deznădăjduit de ajutorul omenesc, dar aleargă la voi cu credinţă fierbinte şi rugăciune osârdnică, tămăduire dăruiţi-le cu cercetarea voastră cea milostivă şi de minuni făcătoare; aşijderea şi pe cei ce din pricina bolilor grele au căzut în trândăvire, în puţinătate de suflet şi în cârtire, cu harul cel dat vouă de Dumnezeu întăriţi-i în răbdare şi îndrumaţi-i ca să priceapă sfânta şi desăvârşita voie a lui Dumnezeu în ce ne priveşte şi să se facă părtaşi ai harului mântuitor al lui Dumnezeu.
Pe toţi cei ce aleargă la voi cu osârdie ocrotiţi-i de bolile cele crunte, şi apăraţi-i de moartea năprasnică, şi cu puternica voastră mijlocire înaintea lui Dumnezeu păziţi-i neclintiţi în dreapta credinţă şi ajutaţi-i în sporirea duhovnicească, ca împreună cu voi să se învrednicească în veacul ce va să vină a lăuda şi a slăvi numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor.
Amin.”
