
În România, viperele reprezintă singurele specii de șerpi veninoși întâlnite în mediul natural. Mai multe tipuri de vipere, inclusiv vipera comună, vipera cu corn și diverse subspecii ale viperei de stepă, trăiesc în diferite regiuni ale țării. Aceste reptile sunt rareori agresive și atacă doar dacă se simt amenințate.
Cea mai frecventă specie de viperă în România este vipera comună, denumită și vipera cu cruce, care numără aproximativ 30.000 de exemplare pe teritoriul țării. Urmează vipera de stepă și apoi vipera cu corn, aceasta din urmă fiind cea mai rară și periculoasă specie. Conform specialiștilor, viperele atacă doar în situații de autoapărare.

Vipera cu corn este recunoscută drept cea mai periculoasă specie de viperă din România, iar înțepătura sa poate provoca efecte severe, inclusiv decesul victimei.
Această specie, cunoscută popular și sub denumirile de vipera cu cruce, vipera neagră sau năparcă, este răspândită pe o arie largă, fiind întâlnită chiar și în zona Bucureștiului.

În zonele montane ale țării există două subspecii importante de vipere:
Zonele cu cea mai mare densitate de vipere sunt Mehedinți, Munții Cernei, județul Alba și Cheile Cibului din Munții Apuseni. În județul Alba există și o rezervație pentru vipere de fâneață, o specie aflată anterior pe cale de dispariție. În județul Hunedoara, viperele sunt întâlnite în Masivul Retezat, Defileul Jiului și zona Cetății Deva.
În România au fost identificate 23 de specii de vipere. Printre cele mai notabile se numără:
Vipera ammodytes trăiește în habitate stâncoase, pe malurile apelor și în pădurile de foioase, până la altitudini de 2.000 de metri. Este sensibilă la frig și caută umbra în zilele toride de vară.
Persoanele care explorează zonele cu vipere trebuie să respecte câteva reguli de siguranță pentru a evita întâlnirile neplăcute:
Viperele percep vibrațiile solului și, în general, evită contactul cu oamenii.
În cazul unei mușcături de viperă, este crucial să apelați imediat la serviciile de urgență, sunând la Salvamont și la 112. Victima trebuie să rămână cât mai nemișcată pentru a încetini răspândirea veninului și să fie menținută hidratarea. Este important de reținut că nu se recomandă aplicarea garoului, aspirarea veninului sau folosirea gheții pe rană.
Serul antiviperin este eficient dacă este administrat în primele cinci ore după mușcătură.
Simptomele intoxicației cu venin includ:
Deși riscul de deces este redus, deoarece multe mușcături nu injectează venin, tratamentul medical prompt este esențial pentru siguranța victimei.
Prezența viperelor în ecosistemele din România este un aspect important al biodiversității locale. Protejarea acestor specii, în paralel cu asigurarea siguranței umane, necesită o informare corectă și responsabilitate din partea celor care vizitează zonele naturale.