Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a lansat, pe 7 august 2025, procedura de transparență decizională pentru un nou proiect de lege care prevede măsuri fiscale menite să crească capacitatea financiară a unităților administrativ-teritoriale. Printre modificările importante se numără impozitarea construcțiilor ridicate fără autorizație, cu excepția celor realizate înainte de 1 august 2001, care vor fi taxate dublu, pe o perioadă de cinci ani.
Conform proiectului de lege, impozitele și taxele locale includ:
Proiectul introduce o majorare cu 100% a impozitului pentru clădirile construite fără autorizație, cu excepția celor edificate înainte de 1 august 2001. Această majorare se aplică pentru o perioadă de cinci ani, începând cu anul următor constatării situației.
„Pentru lucrările realizate fără autorizație de construire, cu excepția celor edificate anterior datei de 1 august 2001, valoarea de impozitare se calculează în raport cu suprafața clădirii executate și se stabilește un impozit majorat cu o cotă de 100% față de valoarea de impozitare stabilită conform legii, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor constatării.”, se arată în proiectul de lege.
Proprietarii trebuie să declare toate clădirile aflate în proprietate, inclusiv cele ale căror construcții nu au fost finalizate la termenul prevăzut în autorizația de construire și pentru care nu s-a solicitat prelungirea acesteia. Declarația se face pentru suprafața construită desfășurată care are elementele structurale de bază, cum ar fi pereții și acoperișul.
Declararea se realizează pe baza unui proces-verbal de recepție parțială, întocmit obligatoriu la data expirării termenului autorizației, care atestă stadiul fizic al execuției și suprafața construită desfășurată. Aceasta reprezintă baza pentru calculul impozitului pe clădiri.
Neîndeplinirea acestei obligații atrage majorări succesive ale impozitului cu 30% pentru fiecare interval de întârziere de șase luni sau fracțiune de șase luni, calculate după expirarea termenului legal.
Orice persoană care deține o clădire în România datorează anual impozit către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasată clădirea, cu excepțiile prevăzute de lege.
Definiția clădirii include orice construcție destinată adăpostirii oamenilor, animalelor, obiectelor, produselor, materialelor sau instalațiilor.
În cazul în care clădirea este închiriată, impozitul este datorat de proprietar. Dacă clădirea este în proprietate comună, fiecare coproprietar plătește impozitul proporțional cu partea sa, iar dacă părțile nu pot fi stabilite, impozitul se împarte egal.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii. Cota este de 0,2% pentru clădirile din mediul urban și 0,1% pentru cele din mediul rural.
Dacă dimensiunile exterioare ale clădirii nu pot fi măsurate, suprafața construită desfășurată se determină prin înmulțirea suprafeței utile cu un coeficient de 1,20.
Impozitul se plătește anual, în patru rate egale, până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie. Plata anticipată a întregului impozit până la 15 martie oferă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Persoanele fizice care dețin două sau mai multe clădiri utilizate ca locuință, care nu sunt închiriate, vor plăti impozit majorat astfel:
Proprietarii de terenuri situate în România datorează anual impozit către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul, cu excepțiile prevăzute de lege.
În cazul terenurilor aflate în administrarea sau folosința altor persoane, impozitul este datorat de proprietar. Dacă terenul este în proprietate comună, fiecare coproprietar plătește impozitul proporțional cu partea sa, iar dacă părțile nu pot fi stabilite, impozitul se împarte egal.
Impozitul se stabilește în funcție de suprafața terenului, rangul localității și zona sau categoria de folosință, conform deciziei consiliului local. Plata se face anual, în patru rate egale, până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie.
Pentru plata anticipată a întregului impozit până la 15 martie, persoanele fizice pot beneficia de o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Proprietarii mijloacelor de transport înmatriculate în România datorează o taxă anuală către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde au domiciliul, sediul sau punctul de lucru.
În cazul mijloacelor de transport aflate în leasing financiar, taxa este datorată de locator.
Taxa se plătește anual, în patru rate egale, până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie. Plata anticipată până la 15 martie oferă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
În cazul mijloacelor de transport deținute de nerezidenți, taxa se plătește integral la înregistrarea mijlocului de transport la autoritatea locală.
Orice persoană care solicită un certificat, aviz sau autorizație trebuie să plătească taxa aferentă înainte de eliberarea documentului, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale.
Persoanele care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România, în baza unui contract sau altă înțelegere, datorează o taxă către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde se desfășoară activitatea, cu excepția serviciilor realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale.
Taxa se calculează prin aplicarea unei cote stabilite de consiliul local, cuprinsă între 1% și 3%, la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate, exclusiv TVA.
Plata se face lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări servicii.
Orice persoană care utilizează panouri, afișaje sau structuri similare pentru reclamă și publicitate în spații publice datorează o taxă anuală către bugetul local al autorității administrației publice locale unde sunt amplasate acestea.
Valoarea taxei se calculează prin înmulțirea suprafeței afișajului cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
Taxa se recalculează proporțional cu numărul de luni sau fracțiuni de lună în care afișajul este utilizat.
Plata se face anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, până la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie. Consiliile locale pot solicita depunerea unei declarații anuale privind aceste taxe.
Organizatorii de manifestări artistice, competiții sportive sau alte activități distractive în România trebuie să plătească impozitul pe spectacole către bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde are loc evenimentul.
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor și abonamentelor, cu excepția sumelor destinate scopurilor caritabile, conform contractului scris anterior vânzării.
Impozitul se plătește lunar, până la data de 15 a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.
Consiliile locale pot institui o taxă pentru șederea în unități de cazare situate pe raza lor de autoritate. Taxa este colectată de unitățile de cazare și virată lunar la bugetul local.
Taxa se calculează prin aplicarea unei cote stabilite de consiliul local, cuprinsă între 0,5% și 5%, la tarifele practicate de unitățile de cazare. În stațiunile turistice, cota poate varia în funcție de clasa hotelului.
Taxa se datorează pentru întreaga perioadă de ședere, cu excepția unităților din stațiuni turistice, unde se aplică doar pentru o noapte, indiferent de durata reală a șederii.
Unitățile de cazare trebuie să vireze taxa lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care au colectat taxa.
Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București pot adopta taxe speciale pentru finanțarea serviciilor publice locale, conform Ordonanței de urgență nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
Consiliile pot institui taxe zilnice de până la 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice, vizitarea muzeelor, caselor memoriale sau monumentelor istorice, precum și pentru deținerea sau utilizarea echipamentelor destinate obținerii de venit, conform clasificărilor stabilite de consiliul local.
