
Gospodăriile din mediul rural care nu dispun de apă potabilă și canalizare pot crește un număr limitat de animale și păsări, conform normelor sanitare în vigoare. Astfel, familiile din sate pot deține maximum 50 de păsări și șase animale mari, măsură menită să asigure igiena și sănătatea publică, dar care este adesea considerată restrictivă de către localnici.
Regulile sunt stabilite prin Ordinul nr. 119/2014, publicat în Monitorul Oficial, care prevede că în gospodăriile fără acces la apă curentă și canalizare pot fi crescute cel mult 50 de păsări și șase animale mari, indiferent dacă este vorba despre bovine, porcine, ovine, caprine sau cabaline. De asemenea, adăposturile pentru păsări trebuie amplasate la o distanță minimă de 10 metri față de locuința vecinilor.
Medicii veterinari subliniază că proprietarii trebuie să asigure accesul continuu la apă pentru animale, chiar și în condițiile în care alimentarea cu apă este dificilă.
În localități precum Jidoștița, județul Mehedinți, unde nu există rețea centralizată de apă și canalizare, sătenii au fost nevoiți să se conformeze acestor limite. Mulți cresc doar strictul necesar pentru consumul propriu, renunțând la tradiția de a avea mai multe animale în gospodărie.
O situație similară se întâlnește în satul Blândești, din apropiere de Botoșani, unde lipsa apei determină localnicii să renunțe la creșterea animalelor sau să depună eforturi considerabile pentru întreținerea acestora. Autoritățile justifică aceste restricții prin necesitatea de a preveni riscurile sanitare și de mediu, însă aplicarea lor este dificilă în zonele cu acces limitat la apă.
Legislația mai prevede distanțe minime de protecție pentru ferme, în funcție de dimensiunea acestora: 50 de metri pentru exploatațiile mici de păsări (51–100 de capete), 500 de metri pentru fermele medii și până la 1.000 de metri pentru crescătoriile industriale. Pentru adăposturile comunitare și individuale, distanța minimă față de zonele locuite este de 100 de metri.