Succesiunea după decesul părinților poate fi un proces complicat, care necesită respectarea unor reguli clare pentru ca bunurile să ajungă corect la moștenitori. Succesiunea reprezintă modul prin care proprietățile defunctului, cum ar fi locuințele, terenurile, conturile bancare sau alte valori, sunt transmise urmașilor săi. Notarul joacă un rol esențial în acest proces, însă lipsa unor documente sau situațiile prevăzute de Codul Civil pot duce la pierderea dreptului la moștenire.
Succesiunea se împarte în două categorii: legală și testamentară. Succesiunea legală se aplică atunci când nu există testament și bunurile sunt împărțite între soțul supraviețuitor, copii și alte rude apropiate, conform ordinii stabilite de lege. Concubinii, spre exemplu, nu au drept la moștenire în acest tip de succesiune. În schimb, succesiunea testamentară respectă dorința defunctului exprimată în scris și validată de notar.
Moștenitorii trebuie să prezinte notarului documentele care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor ce urmează să fie succedate, cum ar fi contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate, acte de donație, certificate de moștenitor sau contracte de partaj anterioare. De asemenea, sunt necesare certificatul de deces al persoanei decedate, actele de identitate ale moștenitorilor și, după caz, certificatele de naștere sau de căsătorie. În cazul existenței unui testament, acesta trebuie prezentat pentru a fi analizat și validat de notar.
Un aspect important este prezentarea la timp a tuturor documentelor necesare, deoarece lipsa sau întârzierea acestora poate duce la pierderea dreptului la moștenire. Legea prevede și situații de nedemnitate, cazuri în care o persoană este exclusă de la moștenire. Printre acestea se numără condamnările pentru infracțiuni grave împotriva defunctului, cum ar fi tentativa sau săvârșirea omorului, violența gravă asupra persoanei decedate, distrugerea sau falsificarea testamentului sau împiedicarea întocmirii acestuia prin dol sau violență.
Dezmoștenirea reprezintă o altă situație delicată în procesul de succesiune. Codul Civil le permite părinților să lase bunurile către alte persoane prin testament, însă protejează anumite categorii de moștenitori prin „rezerva succesorală” – partea din moștenire care revine obligatoriu copiilor, soțului supraviețuitor și părinților defunctului. Astfel, chiar dacă testamentul indică alt destinatar pentru întreaga avere, rezerva succesorală nu poate fi ignorată.
Copiii au dreptul la cel puțin jumătate din moștenirea pe care ar fi primit-o în absența unui testament. În caz de dezmoștenire, aceștia pot contesta testamentul în instanță și solicita partea lor legală. Dezmoștenirea completă este posibilă doar în situații grave, clar definite de lege, cum ar fi violența fizică împotriva părintelui, refuzul de a acorda sprijin în caz de necesitate sau alte infracțiuni grave. În aceste cazuri, părintele trebuie să întocmească un testament autentic la notar, în care să motiveze decizia de dezmoștenire.
Este important de reținut că, deși părinții pot dezmoșteni copiii, nu pot înlătura dreptul acestora la rezerva succesorală garantată de lege.
Legea impune respectarea drepturilor moștenitorilor în procesul de succesiune, dar prevede și situațiile în care poate fi pierdut acest drept, insistând pe importanța actelor corecte și a situațiilor speciale ce pot afecta succesiunea.
