Costică Marciuc, editor de montaj apreciat și veteran al Televiziunii Române, a murit la vârsta de 68 de ani. Anunțul trist a fost făcut de către artistul Horia Brenciu, care a transmis un mesaj emoționant pe pagina sa de Facebook.

În cuvintele lui Horia Brenciu, Costică Marciuc a fost „unul dintre profesioniștii de elită ai TVR-ului” și un mentor pentru multe generații de editori de imagine. Brenciu a povestit că l-a cunoscut încă din 1993, când noua echipă a emisiunii „Robingo” s-a instalat la masa de montaj unde Marciuc era stăpânul. „Pentru mine au urmat 5 ani de Robingo, duminică de duminică, ani în care, la fiecare vizită în bârlogul lui Costică, mi se dezvăluiau secretele editării, unul câte unul”, a amintit acesta.

Marciuc s-a retras în satul Joița, unde vestea trecerii sale în neființă a adus întristare profundă. „Un stop nenorocit”, a relatat fiica sa, Ana. În comunitate, de la vecini la preot, mulți au împărtășit amintiri despre el, subliniind contribuțiile sale importante în domeniul montajului de televiziune, unde a lăsat în urmă numeroase piese de teatru, filme și emisiuni. El a fost recunoscut și premiat de profesioniști, dar mai ales iubit de familie.

Horia Brenciu a subliniat legătura specială dintre el și Costică Marciuc, evidențiind modul în care acesta realiza un adevărat „miracol” la masa de montaj, începând cu primul său montaj din 1993, când a șters un bâlci și a creat o poveste vizuală complexă. „El edita, săptămânal, două emisiuni: una, Robingo, prima emisiune concurs cu licență străină din România, și cealaltă, Memorialul Durerii, în care emoțiile erau mereu puternice”, a mai spus Brenciu.

Printre mesajele de condoleanțe se numără și cel al Iulianei Marciuc, nepoata fostului editor de montaj. Ea a scris: „Dragul meu Costel, Dumnezeu să te odihnească și să te țină mereu împreună cu fratele tău, în Lumina Lui. Doi profesioniști: în radio Alecu Marciuc, în televiziune Costică Marciuc. Doi frați care s-au iubit mult și azi, după 3 ani, se întâlnesc acolo, ‘la hotarele posibilului’, în lumea de dincolo în care amândoi credeau.”

Iuliana a mai adăugat: „Trist, foarte trist cum se poate termina totul într-o secundă! Iar nouă ne rămân doar amintirile… de la mesele de sărbători în familia noastră mică dar iubitoare… Gândul meu către Ecaterina, Ana și Mimi pentru a fi puternice în fața acestei grele încercări. Dragul meu tata, dragul meu Costel… vă iubesc cu mare amărăciune în suflet…”