Busuiocul, o plantă înrudită cu menta și utilizată frecvent în practicile religioase, este considerat de cercetătorul științific Virginia Ciocan o plantă „adaptogenă”, care ajută organismul să facă față mai ușor stresului și bolilor. Acesta are efecte calmante asupra sistemului nervos și susține funcționarea sistemelor endocrin, respirator, digestiv și circulator.
Deși este folosit în scop medicinal din cele mai vechi timpuri, busuiocul este puțin studiat în România. Numele său provine din grecescul „basileus”, care înseamnă „rege”, o denumire legată de credința că planta a crescut pe locul unde Împărăteasa Elena a descoperit Sfânta Cruce. În tradiția românească, busuiocul este folosit la sfințirea apei, la împodobirea Sfintei Cruci și este adesea așezat la icoane pentru a parfuma locuința.
Potrivit cercetătorului Virginia Ciocan, busuiocul are efecte echilibratoare asupra organismului, în special calmante asupra sistemului nervos central suprasolicitat. Datorită acestor proprietăți, planta susține și alte sisteme importante din corp, precum cel endocrin, respirator, digestiv și circulator.
Doctorul biolog recomandă busuiocul în afecțiunile cauzate de un dezechilibru nervos, cum ar fi depresia, nevroza și disfuncțiile glandelor sudoripare, suprarenale, mamare și sexuale. De asemenea, este considerat benefic în afecțiunile aparatului respirator, precum răceli, astm, bronșită și alergii respiratorii.
Planta are și efecte stimulente asupra digestiei, antiinflamatoare la nivelul rinichilor, dezinfectante, antifungice și antibacteriene. Printre alte proprietăți se numără cele diuretice, expectorante, vasodilatatoare și antitumorale. Conform sursei citate, busuiocul poate fi util în bolile ficatului, ale bilei și ale rinichilor, dar și în afecțiuni cardiovasculare precum accidentul vascular cerebral și infarctul miocardic.
Pentru utilizare, academicianul Ovidiu Bojor recomandă infuzia, preparată tradițional dintr-una sau două lingurițe de frunze proaspete sau uscate la o cană de apă. La rândul său, dr. Virginia Ciocan sugerează conservarea frunzelor verzi în borcane de sticlă, acoperite cu ulei de măsline și puțină sare, menționând că în mâncărurile gătite, busuiocul se adaugă la final.
