Deși este adesea promovat ca un remediu alternativ, nu există dovezi clare că turmericul sau substanța sa activă, curcumina, pot preveni sau trata cancerul la oameni, subliniază specialiștii. Cu toate acestea, unele studii de laborator au arătat că curcumina poate distruge celulele canceroase și poate opri multiplicarea acestora, iar cercetările continuă pentru a evalua potențialul său terapeutic.

Turmericul, cunoscut și ca șofran indian sau sub denumirea științifică Curcuma longa, este o plantă din familia ghimbirului, cultivată pe scară largă în Asia. Este ingredientul principal din praful de curry, iar substanța sa activă, curcumina, a demonstrat în teste de laborator că are efecte anticancerigene.

Interesul pentru utilizarea turmericului în rândul pacienților oncologici se bazează pe studii de laborator care au indicat că substanța activă, curcumina, poate distruge celulele maligne și le poate împiedica să se înmulțească. În prezent, se desfășoară studii clinice pe oameni pentru a investiga aceste efecte, iar rezultatele preliminare sunt considerate promițătoare.

Cu toate acestea, specialiștii avertizează că, în ciuda rezultatelor din laborator, nu există dovezi concludente care să ateste că turmericul sau curcumina pot preveni sau trata eficient cancerul la oameni. Prin urmare, nu pot fi recomandate ca tratament standard.

Condimentul poate fi consumat sub formă de pudră, crud, pastă, extract sau ulei. În cantitățile mici folosite în alimentație, turmericul este considerat sigur. Totuși, efectele administrării de doze mari de curcumină, în scopuri medicale, nu sunt pe deplin cunoscute.

Consumul excesiv sau pe termen lung poate duce la efecte adverse, precum dureri de stomac sau probleme dermatologice. Mai mult, autoritățile de reglementare din Marea Britanie (MHRA) au emis o avertizare privind suplimentele pe bază de turmeric Fortodol și Miradin, care conțineau și nimesulidă, un antiinflamator puternic ce poate cauza leziuni grave ale ficatului.

Semnele care pot indica o afectare a ficatului includ îngălbenirea pielii (icter), urină închisă la culoare, greață, vărsături, oboseală accentuată, dureri abdominale și pierderea poftei de mâncare.

Mai multe cercetări au analizat potențialul curcuminei ca tratament oncologic. Un studiu internațional din 2013, efectuat pe celule de cancer de colon, a sugerat că o terapie care combină curcumina cu chimioterapia ar putea fi mai eficientă decât chimioterapia administrată singură.

O provocare majoră identificată de cercetători este absorbția redusă a curcuminei în organism, fapt ce îi limitează eficacitatea. Oamenii de știință caută în continuare soluții pentru a îmbunătăți această problemă.

În cadrul studiilor clinice realizate pe pacienți cu cancer colorectal, de prostată și alte tipuri de cancer, curcumina a fost în general bine tolerată și a demonstrat un potențial efect antiinflamator. Cu toate acestea, dovezile acumulate nu sunt suficiente pentru a o recomanda ca tratament anticancerigen.

Un alt studiu, din 2019, a evaluat aplicarea topică a curcuminei, sub formă de gel sau apă de gură, la pacienți cu cancer de cap și gât care urmau ședințe de chimioterapie și radioterapie. Rezultatele au indicat că substanța a contribuit la reducerea inflamațiilor și a durerii și a accelerat vindecarea rănilor, însă autorii au concluzionat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste beneficii.