Picioarele, gleznele sau mâinile umflate, în special la finalul zilei, sunt semnele retenției de apă, o afecțiune cunoscută medical drept edem. Aceasta este cauzată de acumularea excesivă de lichide în țesuturi și, deși este frecventă și adesea inofensivă, putând fi declanșată de un stil de viață sedentar, anumite medicamente sau sarcină, poate ascunde și probleme medicale serioase, precum infecții renale sau insuficiență cardiacă. Există însă mai multe metode naturale care pot ajuta la prevenirea și reducerea acestui fenomen.
Principalele cauze ale retenției de apă sunt legate de stilul de viață și alimentație. Un consum excesiv de sare face ca celulele să rețină lichide, expandându-se de până la 20 de ori, mai ales dacă aportul de apă este insuficient. Alimentele procesate, bogate în sodiu și zaharuri, favorizează, de asemenea, acest proces. În mod paradoxal, și deshidratarea poate duce la retenția de apă, deoarece corpul intră într-un mod de supraviețuire și încearcă să conserve lichidele.
De asemenea, deficitul anumitor nutrienți esențiali poate contribui la apariția edemelor. Lipsa de potasiu, un mineral vital pentru reglarea echilibrului hidric, este o cauză frecventă. Acesta se găsește în fructe precum pepenele verde și galben. Carența de vitamina B6, care ajută la controlul fluidelor corporale, poate fi o altă problemă. Surse bune sunt carnea de pui și curcan, tonul, bananele sau semințele de floarea-soarelui. Nu în ultimul rând, deficitul de magneziu, un mineral implicat în sute de procese din organism, poate duce la retenția de apă. Acesta poate fi obținut din spanac, avocado, nuci, ciocolată neagră și cereale integrale.
Păpădia este recunoscută pentru efectul său diuretic, stimulând eliminarea excesului de apă. Se poate prepara o infuzie din 10 grame de frunze uscate sau 1-4 grame de rădăcină la 150 ml de apă clocotită. Ceaiul se lasă la infuzat 15 minute și se consumă câte o cană înainte de fiecare masă, timp de o lună.
Pătrunjelul are, la rândul său, proprietăți diuretice și antioxidante. Pentru a prepara o infuzie, se fierb două lingurițe de pătrunjel uscat într-o cană cu apă, se lasă 10 minute la infuzat și se consumă de trei ori pe zi. Atenție însă, persoanele care urmează un tratament cu anticoagulante trebuie să evite consumul, din cauza conținutului ridicat de vitamina K.
Infuzia de hibiscus are un efect calmant și diuretic. Se prepară dintr-o lingură de flori uscate la o cană cu apă clocotită, lăsată la infuzat timp de 10 minute. Se recomandă un consum moderat, deoarece poate avea și un ușor efect laxativ.
Mătasea de porumb, bogată în potasiu și vitamine din complexul B, este un alt remediu eficient pentru stimularea diurezei. Se fierbe o mână de mătase de porumb în apă timp de 5 minute, apoi se lasă la infuzat încă 10 minute înainte de a fi consumată.
Urzica are acțiune diuretică și astringentă. Infuzia se prepară dintr-o linguriță de rădăcină fiartă într-o cană cu apă, lăsată la infuzat 10 minute. Se poate consuma de câteva ori pe zi, dar trebuie evitată de persoanele cu insuficiență cardiacă sau renală și de cele care iau deja medicamente diuretice sau antihipertensive.
Usturoiul conține substanțe cu efect diuretic, însă nu este recomandat persoanelor cu porfirie sau celor care au suferit recent intervenții chirurgicale, din cauza efectului său anticoagulant. De asemenea, femeile care alăptează ar trebui să îl evite, deoarece poate modifica gustul laptelui matern.
Feniculul ajută la eliminarea excesului de apă din organism. Infuzia se prepară dintr-o linguriță de semințe fierte într-o cană cu apă. Se lasă la răcit 10 minute și se poate consuma de trei ori pe zi.
