Cunoscut încă din vechime pentru proprietățile sale terapeutice, alunul (Corylus avellana) a fost folosit în special în mănăstiri ca remediu natural. Frunzele și scoarța acestui arbust, des întâlnit în Europa și Asia de Vest, sunt valorificate pentru efectele lor antiinflamatorii, analgezice, astringente și antioxidante, fiind utilizate în tratarea diverselor afecțiuni.
Alunul este un arbust care poate atinge o înălțime de până la 5 metri, cu frunze ovale și zimțate. Deși este cunoscut pentru fructele sale, alunele, din punct de vedere medicinal, cele mai valoroase părți sunt frunzele și scoarța.
Atât frunzele, cât și scoarța conțin substanțe active, precum taninurile, care le conferă proprietăți antiinflamatorii și analgezice. Acestea sunt utile pentru ameliorarea durerilor musculare și articulare, dar și pentru reducerea inflamațiilor și oprirea sângerărilor minore. Infuzia din frunze de alun are, de asemenea, un efect diuretic, stimulând eliminarea apei și a toxinelor din organism. Datorită conținutului de antioxidanți, frunzele contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
În medicina tradițională mănăstirească, aceste proprietăți erau valorificate în diverse moduri. Infuzia din frunze era folosită ca diuretic în infecțiile renale, în timp ce cataplasmele cu frunze zdrobite se aplicau extern pentru a calma durerile musculare sau iritațiile pielii. Totodată, infuzia putea fi utilizată ca gargară pentru inflamațiile gâtului, iar tinctura din scoarță era recomandată pentru întărirea vaselor de sânge și ameliorarea varicelor.
Pentru a prepara o infuzie cu efect diuretic, se folosesc două linguri de frunze uscate la 500 ml de apă clocotită. Amestecul se lasă la infuzat timp de 10-15 minute, după care se strecoară. Se recomandă consumul a 2-3 căni pe zi.
În cazul iritațiilor gâtului, se poate prepara o gargară dintr-o lingură de frunze uscate și 250 ml de apă fierbinte. După 10-15 minute de infuzare, lichidul se strecoară și se folosește de mai multe ori pe zi.
Pentru durerile musculare, se pot folosi cataplasme. Frunzele proaspete de alun se zdrobesc ușor, se încălzesc și se aplică direct pe zona afectată, fiind acoperite cu un bandaj de tifon. Acestea se lasă să acționeze timp de aproximativ 30 de minute.
Tinctura pentru sănătatea vasculară se obține din scoarță de alun măcinată, care se lasă la macerat în alcool alimentar de 40% timp de 2-3 săptămâni, într-un borcan sigilat, ferit de lumină. Se recomandă administrarea a 1-2 lingurițe de tinctură, diluate în apă, de 2-3 ori pe zi, pentru a ameliora simptomele varicelor.
Este important de menționat că, înainte de a utiliza frunzele sau scoarța de alun în scopuri medicinale, este recomandată consultarea unui specialist, în special în cazul persoanelor care urmează alte tratamente sau suferă de afecțiuni preexistente.
