Urechelnița, o plantă montană întâlnită frecvent și în grădini sau pe acoperișurile caselor, este recunoscută atât pentru rolul său decorativ, cât și pentru multiplele utilizări în medicina tradițională. Cunoscută sub zeci de denumiri populare, precum iarba ciutei, iarba grasă sau urechea mâței, planta este folosită în special extern, sub formă de suc proaspăt, pentru tratarea a numeroase afecțiuni ale pielii, de la eczeme și arsuri la Zona Zoster.
Originară din zonele montane, urechelnița este adesea cultivată ca plantă ornamentală, fiind apreciată în special în amenajarea colțurilor pietruite sau a grădinilor japoneze. Printre denumirile sale populare se numără și iarba lupului, iarbă de urechi, răsfug, argintură, ghinţură, buruiana porcului, ţâţa mielului, verzişoară, ureche de stâncă sau rădăcină casei.
Planta se distinge printr-o rozetă formată din numeroase frunze cărnoase, ovale și ascuțite la vârf, care în prima fază de vegetație amintesc de aspectul anghinarei. Din centrul acestei rozete crește o tulpină înaltă de până la 40 de centimetri, care poartă flori mici, de culoare roz sau roșie, în formă de steluțe.
În scopuri medicinale, se folosesc frunzele cărnoase și suculente, recoltate în stare proaspătă din martie până la mijlocul lunii octombrie. Acestea se aplică direct pe piele pentru a trata diverse afecțiuni dermatologice, inclusiv Zona Zoster, sau pentru a hidrata tenul uscat și aspru. Proprietățile sale terapeutice se datorează compușilor activi, precum sărurile astringente și acidul malic.
Urechelnița are proprietăți antiinflamatoare, cicatrizante, antibiotice, astringente, diuretice, sedative, hemostatice, antispasmodice și vermifuge. Cel mai adesea, se utilizează sucul proaspăt, obținut prin tăierea frunzelor pe lungime și scurgerea lichidului într-un recipient. Acesta se aplică local pe zonele cu eczeme, erizipel, pigmentări, alunițe, pete congenitale sau cauzate de îmbătrânire, pistrui, bătături, acnee, înțepături de insecte, răni sau arsuri.
În cazul infecției cu Zona Zoster, sucul de urechelniță este apreciat pentru capacitatea sa de a calma durerile intense resimțite de-a lungul traiectului nervos afectat.
Deși este folosită predominant extern, urechelnița poate fi administrată și intern, având efecte benefice în afecțiuni precum problemele renale, otitele, durerile dentare sau de urechi. De asemenea, este indicată în tulburări nervoase, diaree, febră, hemoroizi sau pentru eliminarea paraziților intestinali. Sub formă de decoct, planta este utilizată pentru spălături în cazurile de cancer de piele sau uterin.
