Doliu în lumea artistică a Italiei, după ce Ornella Vanoni, una dintre cele mai recognoscibile voci ale țării, a încetat din viață vineri seară. Artista a murit în urma unui stop cardiac, în casa sa din Milano, cu puțin timp înainte de ora 23:00, la vârsta de 91 de ani.
Interpreta a lăsat instrucțiuni specifice legate de ceremonia funerară, exprimate public în timpul unei emisiuni de televiziune. Conform sursei citate, Stirix.ro, aceasta a solicitat simplitate, menționând că „sicriul trebuie să fie ieftin, pentru că vreau să fiu incinerată. Apoi aruncați-mă în mare, poate în Veneția”.
Detaliile pentru ultimul drum au fost puse la punct din timp de către artistă, care a precizat că vestimentația este deja aleasă. „Am rochia”, a spus ea, subliniind că „Este de la Dior”. În privința atmosferei muzicale de la ceremonie, Vanoni și-a dorit ca aceasta să fie asigurată de Paolo Fresu, cunoscut trompetist de jazz.
Vestea dispariției sale a generat un val de emoție în Italia, unde cântăreața a fost considerată un pilon cultural, având o carieră neîntreruptă de peste 60 de ani. Reacțiile oficialităților nu au întârziat să apară.
Ministrul Culturii, Alessandro Giuli, a transmis un mesaj de condoleanțe, evidențiind impactul artistei: „Odată cu dispariția Ornellei Vanoni, Italia pierde una dintre cele mai originale și rafinate artiste ale sale. Datorită vocii sale unice și talentului său interpretativ excepțional, ea a marcat istoria cântecului, teatrului și spectacolului italian”.
Un tribut a fost adus și de Lorenzo Fontana, președintele Camerei Deputaților, care a afirmat: „Cu vocea sa unică, ea a marcat istoria muzicii italiene, lăsând o moștenire artistică care va rămâne pentru totdeauna gravată în inimile tuturor”.
Originară din Milano, unde s-a născut pe 22 septembrie 1934, Vanoni și-a început parcursul artistic în 1956. Primii pași i-a făcut în actorie, la Academia Piccolo Teatro, sub aripa mentorului său, regizorul Giorgio Strehler.
Spre sfârșitul deceniului cinci, s-a remarcat prin interpretarea unor „canzoni della mala”, piese ce reflectau viața interlopă milaneză, fapt ce i-a adus porecla de „cantante della mala”.
Perioada anilor ’60 a reprezentat o explozie a popularității sale muzicale, marcată de colaborarea cu Gino Paoli și de succese precum „Senza fine” și „Che cosa c’è”. Un alt reper important al carierei sale a fost victoria din 1964 la Festivalul Cântecului Napolitan, cu piesa „Tu si na cosa grande”.
Artista a avut o prezență constantă la Festivalul de la Sanremo, participând la opt ediții. Cea mai înaltă poziție ocupată a fost locul al doilea, în 1968, cu melodia „Casa Bianca”, clasându-se de alte trei ori pe locul patru (în anii 1967, 1970 și 1999). În total, a vândut peste 55 de milioane de discuri.
Dincolo de muzică, Ornella Vanoni a activat în televiziune și cinema, abordând o varietate de stiluri muzicale, inclusiv bossa nova și jazz. Albumul „La voglia, la pazzia, l’incoscienza e l’allegria”, lansat în 1976 în colaborare cu Toquinho și Vinícius de Moraes, este văzut ca o operă de referință, figurând în topul Rolling Stone al celor mai bune 100 de albume italiene.
În 2008, artista a sărbătorit 50 de ani de carieră printr-un concert de amploare în Piazza Duomo din Milano, eveniment la care au asistat 35.000 de persoane.
Activitatea sa a continuat și la o vârstă înaintată. În 2018, la 83 de ani, a urcat din nou pe scena de la Sanremo alături de Pacifico și Bungaro, interpretând „Imparare ad amarsi”, moment recompensat cu Premiul Criticilor.
Unul dintre hiturile sale definitorii rămâne „L’appuntamento”, o adaptare în italiană a unei melodii braziliene. Lansată în 1970, piesa a revenit în atenția publicului global după ce a fost utilizată în 2004 pe coloana sonoră a filmului „Ocean’s Twelve”.
De-a lungul vieții, Vanoni a fost apreciată pentru onestitatea sa, discutând deschis despre singurătate și trecerea timpului, mereu cu umor. În cartea sa de memorii, artista se autocaracteriza astfel: „Sunt una dintre acele femei. Femei în flăcări, fragile și pline de tandrețe, ascunse în spatele izbucnirilor nervoase, al detașării elegante și al sarcasmului”.
