Numărul exact al româncelor care lucrează ca îngrijitoare în Italia rămâne dificil de stabilit din cauza muncii nedeclarate, însă drepturile de pensie pentru cele care au cotizat legal variază semnificativ în funcție de anii de muncă și de tipul contractului.
Deși statisticile oficiale consemnează prezența a peste un milion de români în Peninsulă, asociația DOMINA, care sprijină familiile, estimează că aproximativ 57% dintre femeile care lucrează ca „badante” activează la negru. Acest lucru sugerează că dimensiunea reală a fenomenului este mult mai amplă, iar lipsa contractelor legale afectează direct veniturile la bătrânețe.
Pentru româncele care au lucrat cu forme legale și au contribuit la sistemul de asigurări sociale din Italia, cuantumul pensiei este calculat strict pe baza duratei activității și a numărului de ore lucrate. Diferențele de sume încasate sunt considerabile de la un caz la altul.
Un exemplu concret este cel al unei românce care a muncit ca îngrijitoare timp de 21 de ani, între 2002 și 2023. La vârsta de 69 de ani, aceasta a primit inițial o pensie provizorie de 396 de euro, sumă care a fost recalculată ulterior la 476,42 de euro lunar.
Sumele scad drastic în cazul perioadelor mai scurte de cotizare sau a normelor reduse de lucru. O îngrijitoare cu o vechime de 10 ani și un contract de 25 de ore pe săptămână încasează o pensie de 138 de euro. În schimb, pentru aceeași vechime, dar cu o normă de 40 de ore săptămânal, suma ajunge la 238 de euro. De asemenea, pentru 16 ani de muncă și un program intens de 54 de ore pe săptămână, pensia ajunge la 424 de euro.
Potrivit legislației italiene, vârsta standard de pensionare este de 67 de ani, fiind necesar un stagiu minim de cotizare de 20 de ani. Există și posibilitatea pensionării anticipate, însă condițiile sunt stricte: sunt necesari 41 de ani și 10 luni de contribuții pentru femei și 42 de ani și 10 luni pentru bărbați, indiferent de vârstă.
În cazul persoanelor care nu au acumulat cei 20 de ani de vechime în Italia, Regulamentul European nr. 883/2004 permite cumularea perioadelor lucrate în diferite state membre ale Uniunii Europene.
Dacă o persoană a lucrat legal cel puțin un an în Italia, acei ani pot fi recunoscuți și adăugați la vechimea din România. În această situație, statul italian nu va plăti o pensie separată completă, ci o parte proporțională pentru anii lucrați acolo, la solicitarea Casei de Pensii din România. În anumite cazuri, Italia poate acorda o pensie parțială dacă există minimum 5 ani de contribuții, însă valoarea acesteia este, de regulă, redusă.
Procedura de obținere a pensiei presupune depunerea unei cereri la instituția de asigurări sociale din țara de domiciliu sau din ultimul stat în care s-a desfășurat activitatea. Pentru cei care locuiesc în România, dosarul se depune la Casa Teritorială de Pensii, instituția urmând să comunice documentele către Institutul Național de Protecție Socială (INPS) din Italia.
