Intervalul cuprins între jumătatea lunii ianuarie și mijlocul lunii februarie este considerat critic pentru supraviețuirea mușcatelor. Câteva zile cu temperaturi mai ridicate pot induce în eroare proprietarii, determinându-i să ude florile sau să le mute în lumină puternică.
Dacă aceste acțiuni sunt urmate de o scădere a temperaturii sub pragul de -5 grade Celsius, plantele vor avea serios de suferit. O greșeală aparent minoră comisă în timpul iernii poate compromite sănătatea mușcatelor sau poate duce chiar la pierderea lor. Așa cum relatează Gândul, citând specialiști în domeniu, adevăratul inamic nu este gerul constant, ci variațiile termice bruște.
Conform explicațiilor oferite de Societatea Națională de Horticultură din Franța, șocul termic reprezintă principala amenințare. Pe durata iernii, plantele se află într-o fază de repaus vegetativ, având un necesar minim de apă. Dacă udarea este reluată pe fondul unei încălziri temporare a vremii, planta este activată, iar seva începe să circule. Ulterior, o revenire bruscă a frigului provoacă înghețarea apei în celule, dilatarea acestora și distrugerea țesuturilor interne.
Pentru a preveni moartea plantei, aceasta nu trebuie stimulată înainte de vreme. Udarea se recomandă doar atunci când substratul este complet uscat, folosindu-se o cantitate redusă, echivalentul unui pahar mic de apă, la intervale de trei-patru săptămâni. De asemenea, mușcatele trebuie păstrate într-un loc răcoros, ferite de extreme termice, fără expunere directă la soare sau surse puternice de căldură.
În sezonul rece, evaporarea apei este aproape inexistentă din cauza metabolismului încetinit al florilor. Un dezgheț de scurtă durată poate declanșa procese interne delicate care, în cazul unui nou episod de ger, provoacă înnegrirea tulpinilor și necrozarea țesuturilor. Fenomenul este cunoscut sub numele de „embolie de gheață” și poate ucide planta în doar câteva zile.
