Salariații ale căror probleme de sănătate îi împiedică să își desfășoare activitatea profesională au dreptul legal la concediu medical, o măsură menită să asigure timpul necesar recuperării fără riscul concedierii, notează Redactia.ro.

Durata totală a concediului nu este uniformă pentru toți angajații, ci variază în funcție de diagnostic și de recomandările specialiștilor. Pentru afecțiunile obișnuite, legislația plafonează perioada de concediu medical la 183 de zile într-un interval de un an, calculat de la prima zi de îmbolnăvire.

Prelungirea acestui repaus peste primele 90 de zile impune reguli mai stricte, fiind necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale, care evaluează dacă starea pacientului justifică extinderea perioadei de recuperare.

În cazul unor diagnostice severe, precum tuberculoza, SIDA, cancerul sau anumite boli cardiovasculare grave, regulile se schimbă. Pentru a permite tratamentul complex și vindecarea, durata concediului medical poate fi extinsă la un an sau chiar la un an și jumătate.

Accidentele de muncă sunt tratate distinct de bolile obișnuite. În astfel de scenarii, angajații pot beneficia de până la 180 de zile de îngrijiri medicale, durata fiind stabilită în raport cu gravitatea leziunilor.

Sistemul legislativ prevede și concediul destinat îngrijirii copilului bolnav. Părinții pot solicita până la 45 de zile pe an pentru a sta acasă cu cei mici. Această facilitate se aplică pentru copiii cu vârsta de până la 7 ani, însă pentru cei cu dizabilități sau afecțiuni speciale, dreptul este valabil până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Pe parcursul acestor perioade de inactivitate, venitul salariaților este protejat printr-o indemnizație. Cuantumul acesteia depinde de stagiul de cotizare și este suportat, în primă fază, de către angajator, iar ulterior de fondurile sistemului public de asigurări de sănătate.