Pe fondul unui stil de viață din ce în ce mai agitat și al deficitului de locuri în instituțiile de învățământ preșcolar de stat, tot mai mulți părinți români se orientează către angajarea unei bone. Conform unei analize publicate de Cancan.ro, această tendință a dus la o creștere accelerată a tarifelor, în special pentru personalul local.
Costurile pentru serviciile de îngrijire a copiilor au înregistrat salturi de până la 20% într-un singur an. În prezent, o bonă din România poate ajunge la un venit lunar de peste 6.000 de lei pentru un program full-time, sumă care pune presiune pe bugetele familiilor. Din acest motiv, mulți părinți încearcă să găsească soluții alternative, precum sprijinul bunicilor sau telemunca, pentru a acoperi perioadele în care copiii nu sunt la grădiniță sau școală.
O alternativă tot mai populară în ultimul timp o reprezintă recrutarea bonelor din Asia, în special din țări precum Filipine sau Indonezia. Această opțiune este preferată de părinți datorită stabilității și disponibilității acestora de a locui la domiciliul familiei. Pe lângă supravegherea celor mici, personalul asiatic preia adesea și sarcini administrative casnice, oferind în același timp avantajul comunicării în limba engleză cu copiii.
Diferențele de ordin financiar între bonele autohtone și cele străine sunt semnificative. Dacă pentru o bonă locală se plătesc sume importante pentru opt ore de muncă, o angajată din Asia acceptă de regulă un salariu de aproximativ 1.000 de euro pe lună, oferind în schimb o prezență extinsă pe parcursul întregii zile.
Pentru lucrătoarele sosite din străinătate, condițiile oferite de piața muncii din România sunt considerate atractive. Nivelul lor de salarizare fluctuează în funcție de complexitatea sarcinilor și de numărul copiilor aflați în grijă, însă pragul de o mie de euro rămâne o referință constantă în domeniu.
