Efrem Băndărică, monahul care se ocupă de bucătăria Mănăstirii Dervent, a publicat o rețetă tradițională pentru tăiețeii de casă, subliniind că reușita preparatului stă în simplitate și multă răbdare.
Conform indicațiilor oferite de părinte, procesul de preparare necesită parcurgerea unor etape precise: frământarea temeinică a compoziției, odihna aluatului și, ulterior, întinderea acestuia într-o foaie fină, folosind un sucitor de lemn.
Călugărul a explicat pe rețelele de socializare ingredientele necesare, punând accent pe efortul manual ca „dar al pământului”:
„Cei mai buni tăiței sunt cei făcuți acasă, cu răbdare, cu mâna și cu răspundere. Aveți nevoie doar de un ou de rață, un ou de găină, un praf de sare și făină cât cuprinde; cât să devină un aluat vârtos, -ca dar al pământului și osteneală a omului. Dacă aveți prilej, încercați: aluatul îi învață pe oameni încetul, iar răbdarea le ține loc de drojdie. Să aveți o noapte liniștită, cu Lumină în suflet! Doamne, binecuvintează și ocrotește pe toți copilașii Tăi”, a transmis acesta.
Postarea a generat un val de aprecieri în mediul online, internauții împărtășind la rândul lor sfaturi și amintiri legate de gătit, notează Adevărul.
Unul dintre urmăritori a remarcat tehnica folosită: „Ați făcut ceva tăieței! Arată bine tăiețeii, taman buni de pus în ciorbă! Așa întind și eu foaia de tăiețel pe vergea. Părinte Efrem, tot respectul meu pentru dumneavoastră! Sărut mâna părinte și o noapte binecuvântată!”
Discuțiile au inclus și schimburi de experiență culinară, un utilizator oferind un truc pentru limpezimea supei: „Ei îi opăresc și apoi clătiți, conțin mai puțin amidon, supa este mai limpede”.
Alți comentatori au validat calitatea produsului preparat manual: „Așa este, Părinte, și eu tot de casă fac tăiețeii, sunt un deliciu în ciorbă și supă”.
De asemenea, imaginile au trezit nostalgii legate de obiceiurile din zonele rurale. Un cititor și-a amintit cum se făceau proviziile în trecut:
„Cât am locuit în satul meu (Bugeac) am făcut pe timpul verii și tăieței pentru iarnă. Îi întindeam pe coli albe de hârtie și îi uscam bine, apoi îi puneam în săculeți de pânză albă în cămara. Și aveam toată iarna”.
