Calendarul creștin ortodox îl prăznuiește pe data de 26 noiembrie pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul, recunoscut în tradiția bisericească drept protectorul prin excelență al copiilor și al familiei creștine. Cei care poartă numele de Stelian, Steliana, Stela sau Steluța își serbează onomastica în această zi marcată de importanța vindecării pruncilor și ajutorul oferit celor aflați în suferință.
Potrivit scrierilor religioase citate de doxologia.ro și preluate de Libertateapentrufemei.ro, Sfântul Stelian s-a născut în secolul al VI-lea, în Adrianopolis, provincia Paflagonia din Asia Mică (teritoriul actual al Turciei). A venit pe lume într-o familie înstărită și credincioasă, într-o perioadă istorică tulbure pentru Răsăritul ortodox, marcată de persecuțiile împotriva sfintelor icoane, care au făcut numeroase victime în rândul clerului și credincioșilor.
Copilăria sa a fost marcată de o tragedie familială, Stelian fiind singurul supraviețuitor dintre frații săi, care au decedat la scurt timp după naștere. Această suferință timpurie a părinților săi i-a modelat caracterul, dezvoltând o empatie profundă față de copii și față de familiile încercate de durere. După moartea părinților săi, tânărul a decis să își împartă averea moștenită săracilor și să se retragă într-o mănăstire din regiune, în apropierea Cezareei Capadociei, un centru important al vieții monahale.
Deși starețul mănăstirii a dorit să-l pregătească pentru preoție, observându-i râvna, Stelian a ales calea pustniciei, retrăgându-se într-o peșteră. Tradiția consemnează că primea hrană de la un înger, însă nu s-a izolat complet de comunitate. Acesta revenea printre oameni pentru a oferi sfaturi duhovnicești și alinare.
Momentul definitoriu al vieții sale a fost declanșarea unei epidemii grave care punea în pericol viața copiilor din regiune. Amintindu-și de suferința propriei familii, pustnicul s-a rugat intens pentru încetarea molimei. Urmare a rugăciunilor sale, boala a dispărut, iar mulți copii au fost salvați. Faima sa de vindecător s-a consolidat după ce a vindecat un copil bolnav doar punând mâna pe creștetul acestuia.
Din acel moment, peștera sa a devenit loc de pelerinaj pentru mamele care căutau vindecare pentru pruncii lor. Mai mult, Sfântul Stelian a creat un spațiu unde mamele își puteau lăsa copiii sub supraveghere pentru scurte perioade, punând bazele unei forme timpurii de educație și grijă pentru cei mici. Pentru viața sa dedicată, este supranumit în scrierile bisericești „crinul pustiei” sau „mare făcător de minuni”.
În ceea ce privește prezența sfântului în spațiul românesc, moaștele Cuviosului Stelian se află în București, la Biserica „Lucaci”. Lăcașul de cult, ridicat inițial în 1736 de mitropolitul Ștefan al Țării Românești, adăpostește o raclă cu sfintele moaște, alături de cele ale Sfinților Haralambie, Elefterie și Onufrie. Datorită evlaviei credincioșilor, biserica a primit și hramul Sfântului Stelian, pe lângă cel istoric al Sfântului Nicolae, fiind singura biserică din Capitală cu acest patronaj. În fiecare zi de miercuri au loc slujbe dedicate sfântului.
Din punct de vedere etimologic, numele „Stelian” provine din grecescul „stylos”, care se traduce prin „stâlp”, făcând referire la statornicia în credință sau la modelul pustnicilor stâlpnici (precum Sfântul Simion). Iconografia îl reprezintă având un prunc în brațe, simbolizând misiunea sa eternă de ocrotitor al celor mici.
Credincioșii obișnuiesc să rostească rugăciuni specifice către acest sfânt pentru sănătatea copiilor și liniștea familiei. Iată un fragment din Acatistul Sfântului Stelian:
„Bucură-te, cel ce cu blândeţea ai depărtat duhul cel rău,
Bucură-te, că ai mângâiat pe maicile mâhnite de boala fiilor lor,
Bucură-te, că ai ridicat din boli pe mulţi prunci,
Bucură-te, că prin aceasta ocrotitor al copiilor te-ai arătat,
Bucură-te, că la tine copiii neîncetat au alergat,
Bucură-te, că lucrător al dragostei lui Dumnezeu te-ai arătat prin faptele tale,
Bucură-te, liniştirea celor înfricoşaţi,
Bucură-te, pururi ajutător al familiilor noastre,
Bucură-te, pururi ocrotitor al pruncilor,
Bucură-te, pustnice înarmat cu daruri cereşti,
Bucură-te, Sfinte Stelian, mare făcător de minuni!”
De asemenea, tradiția păstrează și o rugăciune destinată ajutorului imediat:
„În peşteră retras, nu ne-ai uitat,
Ci mult ne-ai luminat cu rugăciunea,
Ne-ai mângâiat, în boală, cu minunea,
O, Sfânt călugăr, mare dar ne-ai dat!
Ajută-ne şi-acum, pe toţi: pe prunci,
Pe mame, pe familii nevoiaşe,
Să-ţi fie ţie, în rugă, urmaşe,
Iar boala de la noi să o alungi…
Goneşte frica, vrajba şi mâhnirea,
Primejdia ce vine din senin,
Şi scoate-ne păcatul ca pe-un spin,
Că-ţi mulţumeşte toată omenirea!
Icoana ta, cu prunc ţinut în braţe,
Ne-aduce strălucire de speranţe.”
O altă rugăciune importantă, considerată făcătoare de minuni, este rostită de cei aflați în impas:
„Cuvioase Părinte Stelian, sprijinitorul şi călăuzitorul în rugăciunile noastre, patimile trupeşti biruind şi împreună cu îngerii locuind, priveşti neîncetat mărirea cea gătită sfinţilor, de lumina cerească umplându-te. Acum, în slava cerească vieţuind şi înaintea Împăratului Hristos stând, nu uita pe credincioşii care cu îndrăzneală înalţă rugăciuni şi cer sprijinul tău. Cel ce de la sânul maicii tale ai fost sfinţit, şi vas ales al Duhului Sfânt te-ai arătat, luând sub ocrotirea ta pe mame şi pe copii, ferindu-i de întristare şi de boală, arată-te grabnic vindecător al suferinţelor şi al bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor ce te laudă pe tine. Cel ce din pustiul Paflagoniei ai făcut loc de preamărire a Sfintei Treimi, fă şi din pustiul inimilor noastre ţarină bineplăcută a harului dumnezeiesc, în care să înflorească crinii cei mântuitori ai credinţei şi să se înmulţească roadele sfinţitoare ale faptelor bune; ocroteşte cu rugăciunile tale familiile şi pe copiii noştri, cerând de la Milostivul Dumnezeu iertare de păcate, sănătate şi mântuire, ca prin tine şi împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!”.
