Chiar și o scurtă perioadă de încălzire în inima iernii, tratată cu neatenție, poate cauza căderea frunzelor la mușcate. Intervalul considerat cel mai riscant este cuprins între 15 ianuarie și 15 februarie, avertizează specialiștii.
Concret, o scădere a temperaturilor sub pragul de -5 grade Celsius, survenită imediat după câteva zile cu vreme blândă, are potențialul de a distruge până la 80% dintre plantele puse la iernat. De multe ori, inamicul nu este gerul în sine, ci fluctuațiile termice, notează Libertatea.
Conform Societății Naționale de Horticultură din Franța (SNHF), pericolul major îl reprezintă trecerea bruscă de la cald la frig, care provoacă un șoc plantei aflate în repaus. Greșeala frecventă pe care o fac mulți iubitori de flori este să le ude imediat ce observă că vremea se îmbunează, acțiune ce declanșează un șoc termic.
Experții recomandă să evitați „trezirea” plantelor în luna ianuarie. Practic, acest lucru presupune să nu le udați și să nu le expuneți direct la soare, la fereastră, doar pentru că temperaturile de afară au crescut ușor.
În starea de latență specifică sezonului rece, consumul de apă este extrem de redus. Udarea se face doar dacă substratul este complet uscat. Ca regulă generală, este suficient un pahar mic de apă pentru fiecare ghiveci, administrat o singură dată pe lună (la fiecare 3-4 săptămâni), ținând cont și de temperatura ambientală din încăpere. De asemenea, nu trebuie mărită căldura și nici permis ca aerul să devină excesiv de rece.
Pe timpul iernii, mușcatele intră într-o stare vegetativă în care metabolismul este încetinit, iar evaporarea minimă. Un dezgheț temporar reactivează ușor circulația sevei, iar dacă urmează un nou îngheț, apa din interiorul celulelor îngheață și își mărește volumul. Acest fenomen duce la spargerea celulelor, înnegrirea tulpinilor și necrozarea țesuturilor.
Acest proces este denumit „embolie de gheață” și poate ucide planta în doar câteva zile.
Originară din Africa de Sud, mușcata rămâne una dintre cele mai apreciate plante la nivel global, fiind prezentă pe majoritatea teraselor și balcoanelor datorită naturii sale nepretențioase și a capacității de a se adapta în diverse condiții.
