Decizia de a planta anumiți copaci în curte nu trebuie să se bazeze exclusiv pe considerente estetice. Specialiștii avertizează că anumite specii pot pune în pericol structura de rezistență a clădirilor, instalațiile subterane și confortul locatarilor. Cunoașterea arborilor care trebuie evitați ajută la prevenirea unor costuri majore de reparații pe termen lung.
Salcia, deși spectaculoasă vizual, reprezintă un risc major pentru fundație. Rădăcinile acestui arbore sunt descrise ca fiind extrem de agresive, extinzându-se rapid pe distanțe mari pentru a căuta apă. Această caracteristică poate duce la avarierea conductelor de canalizare sau de apă și la deteriorarea fundației. Totodată, preferința salciei pentru mediile umede poate favoriza apariția igrasiei și a mucegaiului pe pereții casei.
Deși oferă o umbră bogată, plopul este un alt arbore problematic din cauza sistemului său radicular invaziv și a ritmului accelerat de creștere. Rădăcinile sale au forța necesară pentru a fisura asfaltul aleilor, a bloca sistemele de canalizare sau a destabiliza structura casei. Mai mult, trunchiul fragil al plopului îl face vulnerabil în fața furtunilor, existând pericolul prăbușirii.
Un arbore frecvent întâlnit în gospodăriile din România este arțarul argintiu, dar puțini proprietari cunosc potențialul său distructiv. Rădăcinile arțarului pot ridica pavajul și afecta fundația, în timp ce frunzișul bogat riscă să înfunde jgheaburile, cauzând infiltrații de apă în pereți.
Nucul trebuie plantat la distanță de casă din cauza substanțelor pe care le emană. Acesta secretă juglonă, un compus toxic pentru gazon și alte plante, iar rădăcinile sale masive pot seca solul din jurul construcției. De asemenea, frunzele în descompunere emană un miros puternic și creează suprafețe alunecoase.
În ceea ce privește coniferele, precum molidul și bradul, acestea sunt apreciate pentru eleganța lor, însă solicită intens solul prin absorbția unor cantități mari de apă. Acest lucru poate duce la uscarea pământului de lângă fundație. În plus, având rădăcini superficiale, acești arbori prezintă un risc ridicat de prăbușire în timpul fenomenelor meteo extreme.
Teiul, deși parfumat, poate deveni o sursă constantă de disconfort atunci când este prea aproape de ferestre. Cantitatea mare de polen și nectar atrage numeroase insecte, iar secrețiile lipicioase de pe frunze pătează fațada și geamurile, fiind dificil de curățat. La rândul său, castanul este frumos, dar greu de întreținut, generând multă mizerie și fiind predispus la boli, avertizează sursa citată, noutati.info.
Pentru cei care doresc să amenajeze grădina fără riscuri, există alternative sigure. Se recomandă plantarea unor specii precum magnolia, tuia, cireșii japonezi, merii decorativi sau diverși arbuști ornamentali. Aceștia au rădăcini mai puțin invazive și nu pun în pericol integritatea locuinței. Indiferent de alegere, este indicată păstrarea unei distanțe de 5-10 metri între copacii mari și casă.
