Aproape jumătate din cantitatea de apă pompată în sistemele publice de distribuție din România nu ajunge să fie facturată, ci se pierde pe traseu. Potrivit raportărilor oficiale transmise Comisiei Europene pentru anul 2024, volumul pierderilor depășește 565 de milioane de metri cubi anual.
Aceste statistici fac parte dintr-un set de date standardizat, comunicat de autoritățile române în baza Directivei europene privind apa potabilă (UE 2020/2184), care analizează activitatea a 47 de operatori regionali majori.
Companiile de utilități nu sunt numite direct în document, ci sunt listate sub coduri anonimizate, precum „RO-WaterSupplier-01”. Raportul nu oferă adrese sau denumiri comerciale, concentrându-se exclusiv pe indicatorii tehnici care detaliază câtă apă intră în rețea și câtă este, de fapt, consumată și plătită.
Bilanțul pentru anul 2024 indică un volum total introdus în sistem de peste 1,22 miliarde de metri cubi. Dintre aceștia, doar aproximativ 660 de milioane de metri cubi au fost facturați către populație și agenți economici.
Diferența, care însumează peste 565 de milioane de metri cubi, este încadrată la apă pierdută sau nefacturată.
Autoritățile au desemnat anul 2024 drept referință pentru istoricul recent și impactul schimbărilor climatice, semnalând că pierderile masive reprezintă o problemă structurală a rețelelor, nu o situație de moment.
În categoria apei care nu aduce venituri intră volumele pierdute prin fisuri, conducte degradate, erori de metrologie, dar și furturile sau consumul care nu este contorizat. În cazul multor operatori, între 30% și 50% din apa tratată dispare înainte de a ajunge la robinetul consumatorului plătitor.
Analiza arată o concentrare a problemelor: doar zece operatori regionali sunt responsabili pentru aproximativ 58% din totalul pierderilor la nivel național, cumulând 326 de milioane de metri cubi irosiți. Primele trei companii din clasament pierd, fiecare, cantități uriașe, între 45 și 60 de milioane de metri cubi pe an.
Topul pierderilor pe coduri de operator:
RO-WaterSupplier-39 – 59,6 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-06 – 52,1 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-24 – 45,4 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-29 – 34,3 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-17 – 30,5 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-44 – 24,8 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-01 – 20,4 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-38 – 20,3 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-32 – 19,7 milioane m³/an
RO-WaterSupplier-22 – 19,4 milioane m³/an
Raportat la infrastructură, există zone unde se pierd peste 30.000 de metri cubi anual pentru fiecare kilometru de conductă. Media în multe regiuni variază între 15.000 și 20.000 de metri cubi pe kilometru, valori mult superioare celor înregistrate în sistemele moderne din vestul Europei.
Cifrele transmise la Bruxelles se bazează strict pe declarațiile companiilor de apă, fără a fi validate de un audit independent extern, fapt confirmat în documentația tehnică. Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) a precizat, la solicitarea G4Media, instituția care a obținut raportul, că datele au fost centralizate din chestionare și confirmate ca primite de Direcția Generală Mediu a Comisiei Europene.
Până în anul 2028, Uniunea Europeană va impune limite stricte pentru pierderile de apă. Țările care nu se vor încadra în aceste praguri vor fi nevoite să implementeze planuri de investiții și reabilitare a rețelelor în termen de doi ani de la reglementare.
Dan Rădulescu, expert în domeniu, susține că datele reflectă realitatea cunoscută din sector, iar cantitățile irosite sunt semnificative.
„Sunt date care se aliniază cu ce s-a raportat în trecut și cu datele care se folosesc în sector. Nu este derizoriu ca 50% din apă să fie pierdută, ori fizic – în marea majoritate –, ori prin erori tehnologice.”, explică specialistul.
Cifrele sunt susținute și de constatările Curții de Conturi din 2024, dar și de rapoarte internaționale anterioare. Rădulescu atrage atenția că rezolvarea situației implică lucrări complexe și costisitoare.
„Pe de-o parte, datele confirmă o stare de fapt știută. Pe de altă parte, este o provocare majoră să rezolvi problema: sunt necesare investiții masive, înlocuirea infrastructurii învechite, perturbarea activităților zilnice. Nu va fi deloc ușor. Dar pasivitatea nu este o soluție – lucrurile se deteriorează cu cât trece timpul.”
La un calcul raportat la cei aproximativ 14,8 milioane de locuitori deserviți, rezultă o pierdere anuală de peste 38 de metri cubi pe cap de locuitor, echivalentul a 40.000 de litri.
„Asta înseamnă aproximativ o treime până la o jumătate de vagon cisternă de apă pierdută anual pentru fiecare locuitor deservit”, a detaliat Dan Rădulescu, menționând că gradul de încărcare al unui vagon este de obicei de 85–95% din capacitate.
„Nu este deloc nesemnificativ, nici economic, nici din punct de vedere al mediului și al resurselor irosite – mai ales în condițiile în care se discută despre necesitatea construirii unor noi lacuri de acumulare”, a adăugat acesta.
De menționat este că analiza acoperă doar marii operatori, situația națională putând fi chiar mai gravă dacă sunt incluși și furnizorii mici.
Contextul european este dominat de Strategia UE pentru reziliența apei, care pune accent pe restabilirea și protejarea ciclului apei, pe construirea unei economii inteligente din punct de vedere al apei și pe garantarea accesului la apă curată și accesibilă ca preț pentru toți. Conform principiului „eficiența utilizării apei pe primul loc”, statele membre sunt încurajate să se concentreze pe reducerea cererii, diminuarea pierderilor și măsurile de eficiență, completate de reutilizarea apei. Soluția de creștere a ofertei este văzută doar ca o variantă de ultimă instanță.
