Specialiștii în energie avertizează că ofertele de preț pentru gazele naturale, valabile începând cu 1 aprilie 2026, indică o schimbare majoră de abordare din partea furnizorilor. Aceștia nu mai stabilesc tarifele strict pe baza costului de achiziție a mărfii, ci includ marje semnificative de risc, ceea ce ar putea duce la majorări considerabile pentru consumatorii finali.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică faptul că ofertele publicate pe pagina Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) variază între 0,32 și 0,41 lei/kWh (TVA inclus). Comparativ cu prețurile actuale sau cu cele estimate pentru perioada respectivă, aceste valori semnalează o tendință de creștere care poate ajunge până la 32% peste nivelul plafonat, notează Observator News.
„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 – între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus – nu sunt doar un set de prețuri noi. Sunt, de fapt, un semnal. Un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și – la unii jucători – o revenire evidentă la marje ridicate”, a declarat expertul.
Conform analizei, costurile cu gazele naturale tranzacționate pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrele 2 și 3 din 2026 sunt de aproximativ 0,31 lei/kWh, în timp ce pe piața europeană (TTF) sunt chiar mai mici. În acest context, o ofertă de 0,32 lei/kWh reprezintă o creștere modestă, de 3%, care poate fi justificată prin costuri administrative.
Totuși, limita superioară a ofertelor schimbă radical datele problemei. „Capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat – iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, subliniază Dumitru Chisăliță.
Furnizorii își asigură profitul prin marje de risc extinse
Discrepanța dintre costul real al gazului și prețul final propus relevă o creștere a marjelor comerciale, care evoluează de la o medie actuală de 4% spre valori ce pot atinge 22% în 2026. Această diferență înglobează riscuri legate de neîncasări, costuri de echilibrare sau finanțare, dar indică și o strategie orientată spre profitabilitate.
„Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa 22%. Sigur, o parte din această «marjă» este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat și previzibil. Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal”, detaliază specialistul citat.
Creșterea prețului de bază atrage automat și o majorare a sumelor colectate de stat prin TVA. Dumitru Chisăliță menționează: „TVA nu «se schimbă» procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statului”.
Impactul concret asupra facturilor casnice
Datele comparative arată că România menține prețuri mai ridicate față de hub-urile europene. Pe piața gazului, pentru anul 2026, prețul pe BRM este de 0,16 lei/kWh, față de 0,127 lei/kWh pe bursa TTF, existând o diferență de aproximativ 26%. Acest ecart sugerează constrângeri interne sau o percepție ridicată a riscului local.
„În final, intervalul 0,32 – 0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul – ci lipsa de atenție la ofertă”, avertizează reprezentantul AEI.
Transmis în costuri reale pentru populație, noile oferte vor aduce cheltuieli suplimentare anuale estimate între 150 și 1.500 de lei pentru un apartament cu două camere. În cazul celor care locuiesc la casă, facturile anuale ar putea crește cu sume cuprinse între 300 și 3.000 de lei.
Expertul consideră că situația este rezultatul unei pregătiri deficitare a etapei de eliminare a plafonării prețurilor. Acesta critică lipsa de predictibilitate și modul în care au fost gestionate tranzacțiile și comunicarea publică.
„Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să «înghită» aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri, la gaze”, a concluzionat Dumitru Chisăliță pentru sursa citată.
