Liviu Moraru, un legumicultor din județul Olt, se confruntă în această perioadă cu provocările unei primăveri atipice, în care temperaturile scăzute au afectat calendarul agricol. Deși termometrele indică peste 20 de grade în timpul zilei, nopțile rămân reci, fapt ce îi determină pe mulți gospodari să amâne achiziția de răsaduri pentru grădină de teama înghețului.
În prezent, cererea cea mai mare vine din partea proprietarilor de solarii, unde condițiile permit deja plantarea roșiilor, ardeilor sau a castraveților. O strategie interesantă adoptată de producătorul oltean a fost orientarea către piața din Ardeal, în special în zona Făgărașului, unde și-a format o clientelă fidelă de-a lungul anilor. Liviu Moraru a explicat pentru Adevărul că rentabilitatea afacerii este pusă la încercare de creșterea costurilor de producție: „Răsadurile sunt un produs bun, dar vânzarea e pe perioadă scurtă. Începe să nu mai fie atât de rentabil, pentru că avem cam aceleași prețuri și totul s-a scumpit: alveole, turbă, încălzire, iar lumea se uită să le cumpere tot ca înainte”.
Procesul de obținere a unui răsad de calitate este unul laborios și se întinde pe o durată de peste 60 de zile. Fermierul utilizează rezistențe electrice pentru a asigura căldura necesară germinării și dezvoltării inițiale în alveole mici, urmată de etapa repicării în recipiente mai mari. În contextul actual al pieței, hibrizii sunt la mare căutare, fiind preferați soiurilor tradiționale datorită rezistenței superioare la dăunători și a productivității ridicate, aspect crucial pentru cei care vând legumele la tarabă.
În ceea ce privește prețurile practicate în piață, un cuib de castraveți se vinde cu 3 lei, firul de ardei costă 1,5 lei, iar cel de roșie ajunge la 2 lei. Deși oferă consultanță tehnică clienților săi atât în Slatina, cât și în Făgăraș sau Sibiu, Moraru subliniază dificultățile majore ale domeniului: birocrația excesivă care îngreunează accesarea fondurilor europene și lipsa acută a forței de muncă, în condițiile în care un zilier poate solicita un salariu de 250 de lei pe zi plus masă.
Liviu Moraru a revenit în România după nouă ani petrecuți în Anglia, unde a studiat și a muncit la o fermă de mari dimensiuni. Această experiență i-a oferit o perspectivă diferită asupra organizării agricole. „Fermierii de acolo în fiecare an se dezvoltă. Le era greu să comercializeze și lor, dar aveau depozite. Găseau ce să facă cu căpșuna respectivă: făceau șampoane, săpunuri, dulcețuri, o exportau. Dar eu ce să-i mai fac la roșia mea? Nu pot să o țin nici o săptămână, n-avem depozite, n-avem soluții”, a declarat el, conform Libertatea.ro.
O altă diferență majoră observată în străinătate este patriotismul economic al consumatorilor. Fermierul își amintește că în Marea Britanie clienții alegeau produsele locale marcate cu steagul național, chiar dacă acestea erau mai scumpe decât cele din import. În România, prețul rămâne factorul decisiv, iar fermierii întâmpină bariere inclusiv în relația cu supermarketurile, unde cerințele de aprovizionare constantă sunt greu de îndeplinit fără centre de colectare și sortare eficiente.
„Aici ești într-un stres permanent: când le fac, unde le duc dacă se umple piața, mi s-au îmbolnăvit, cu ce le tratez. Acolo nu merge așa, fac cursuri, cum trebuie să facem și noi”, a concluzionat producătorul citat de Libertatea.ro. Deși recunoaște că sistemul autohton este unul epuizant, Liviu Moraru a ales să rămână și să încerce să implementeze la el acasă modelul de succes văzut în occident.
