Consumatorii din România se vor confrunta cu majorări de prețuri la gazele naturale odată cu eliminarea plafoanelor, măsură programată să intre în vigoare la 1 aprilie 2026. Schimbarea legislativă marchează o modificare fundamentală a strategiilor din piața de energie, furnizorii orientându-se către marje comerciale mai ridicate, potrivit unei analize efectuate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), și citate de Redactia.ro.
Conform ofertelor publicate recent de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), pentru perioada de după 1 aprilie 2026, tarifele la gaze, cu toate taxele incluse, vor varia între 0,32 și 0,41 lei/kWh. Experții avertizează că aceste cotații nu mai reflectă strict costul de achiziție al gazului, ci includ o doză considerabilă de prudență comercială și dorința furnizorilor de a securiza profituri mai mari.
Specialistul în energie Dumitru Chisăliță subliniază discrepanța dintre costul real și prețul ofertat. Deși gazul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrele doi și trei din 2026 costă aproximativ 0,31 lei/kWh, iar pe hub-ul european TTF ajunge la circa 0,29 lei/kWh, ofertele furnizorilor urcă mult mai sus. Pragul minim de 0,32 lei/kWh reprezintă o scumpire de 3% față de plafonul actual, în timp ce pragul maxim de 0,41 lei/kWh aduce o creștere abruptă de aproximativ 32%.
„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 – între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus – nu sunt doar un set de prețuri noi. Sunt, de fapt, un semnal. Un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și – la unii jucători – o revenire evidentă la marje ridicate. Când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrul 2 și 3 din 2026, sunt de 0,31 lei/kWh, când costurile cu gazele naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Europeană de Gaz – TTF pentru anul 2026 sunt de 0,29 lei/kWh, când prețul facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat. E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat – iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, explică Chisăliţă.
Marjele comerciale explodează: de la 4% la 22%
Un aspect critic semnalat în analiză este creșterea marjelor comerciale practicate de companiile de furnizare. Dacă în prezent discutăm despre un adaos mediu de 4%, pentru anul 2026 ofertele indică marje care pot atinge chiar și 22%. Această diferență acoperă riscuri precum neîncasările sau costurile de echilibrare, însă trădează și o schimbare de optică: furnizorii preferă profitul sigur și predictibil în detrimentul volumelor mari de vânzare.
Majorarea prețului de bază atrage după sine și o creștere a sumelor colectate de stat prin TVA. Chiar dacă procentul taxei rămâne neschimbat, o factură mai mare cu 32% generează automat încasări din TVA mai mari cu același procent.
„Dacă în prezent vedem marje de ordinul 4%, pentru 2026 apar oferte care sugerează echivalentul unor marje care urcă spre circa 22%. Sigur, o parte din această «marjă» este, în realitate, o anvelopă de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine clară, unii furnizori nu mai aleargă după volum, ci după profit curat și previzibil. Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu «se schimbă» procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statului. Factura devine mai grea din ambele direcții”, menționează Chisăliţă.
România, mai scumpă decât Europa
Datele AEI scot în evidență și o diferență notabilă între prețul gazului pe piața internă versus cea europeană. Pentru 2026, gazul pe BRM este cotat la 0,16 lei/kWh, față de 0,127 lei/kWh pe TTF, rezultând o diferență de aproximativ 26%. Acest ecart sugerează existența unor probleme structurale interne, de la lichiditate scăzută la riscuri locale percepute acut de operatori.
Impactul direct asupra bugetului familiilor va fi resimțit puternic. Calculele indică costuri anuale suplimentare cuprinse între 150 și 1.500 de lei pentru proprietarii unui apartament cu două camere, în timp ce pentru cei care locuiesc la casă, facturile anuale vor crește cu sume între 300 și 3.000 de lei.
„Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Cu alte cuvinte, acest spread se poate vedea în lanț, chiar dacă nu explică integral creșterile mari din retailul de energie electrică. Ce e important de înțeles este că aceste oferte pentru 2026 nu arată neapărat o explozie de cost real al gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă, furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care «ieftin» înseamnă «periculos». Iar consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul/oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială. În final, intervalul 0,32 – 0,41 lei/kWh nu e doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Unii furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul – ci lipsa de atenție la ofertă”, notează Chisăliţă.
Lipsa de pregătire a liberalizării
Președintele AEI critică modul în care autoritățile au gestionat tranziția către piața liberă. Acesta susține că o liberalizare treptată, însoțită de transparență în privința marjelor comerciale și mecanisme de returnare a surplusului de TVA, ar fi putut duce la prețuri mai mici decât cele din perioada plafonării.
„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără «continuăm», «nu continuăm» plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar «dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului», am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi împinge pe români să «înghită» aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri, la gaze”, avertizează Dumitru Chisăliţă.
Riscul major pentru clienți este acceptarea tacită a noilor contracte, pe fondul crizei de timp și a lipsei de informare detaliată asupra costurilor reale ce vor fi aplicate din primăvara anului 2026.
