Credincioșii ortodocși îl sărbătoresc în data de 12 iunie 2026 pe Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, o figură emblematică a ascezei din primele secole ale creștinismului. În aceeași zi, calendarul greco-catolic îi amintește pe Sfinții Onofrei și Petru Atonitul, în timp ce în ritul romano-catolic este celebrată Inima Neprihănită a Mariei și Sfântul Gaspar.

Sfântul Onufrie a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea, alegând calea pustniciei în deșertul egiptean după o scurtă perioadă petrecută într-o mănăstire. Conform tradiției, tatăl său l-a dedicat vieții monahale încă din copilărie, însă tânărul a simțit o chemare spre o izolare totală, căutând îndrumarea unui sihastru bătrân care l-a inițiat în rigoarea rugăciunii neîncetate.

După moartea mentorului său, Onufrie a rămas timp de 70 de ani într-o peșteră, ducând o existență marcată de privațiuni și lupte spirituale. Informațiile relatate de crestinortodox.ro și preluate de România TV menționează că supraviețuirea sa a fost descrisă drept una miraculoasă: un palmier din fața chiliei îi oferea fructe, iar un înger îi aducea săptămânal hrană și Sfânta Împărtășanie.

Finalul vieții sale a fost consemnat de Sfântul Pafnutie cel Mare, care a ajuns la peștera cuviosului călăuzit de pronia divină. Onufrie i-a dezvăluit acestuia că sfârșitul îi este aproape, iar după ce și-a dat sufletul, trupul său a fost îngropat de Pafnutie, ajutat de doi lei care au săpat mormântul în nisip.

În tradiția populară și religioasă, Sfântul Onufrie este considerat un protector împotriva ispitelor și a gândurilor negative. Rugăciunea adresată acestuia evocă puterea sa de a renunța la bunurile lumești: „O, Cuvioase Părinte Onufrie, vas ales al Domnului, iubitor de viață duhovnicească, aprinzându-te cu dumnezeiasca râvnă, ai urmat îndemnul Mântuitorului: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie“; ai lăsat rudeniile, patria și dregătoria cea lumească, venind în țara Moldovei. Vrednic lucru este să te cinstim, Cuvioase Părinte, și să te rugăm: dă-ne răbdarea ta, Sfinte.”

Credincioșii se îndreaptă către acest sfânt pentru a obține echilibru interior și forță în fața dificultăților vieții, invocând mijlocirea sa: „Dă-ne curajul și voința ta; credința și iubirea ta către Dumnezeu. Ajută-ne să dobândim smerenia, pacea și lumina inimii tale curate. Pe tine, cel care viețuiești împreună cu îngerii, te rugăm, cu lacrimi și cu umilință, izbăvește-ne, prin sfintele tale rugăciuni, de mulțimea ispitelor și a necazurilor, de poftele cele vătămătoare ale trupului și de gândurile rele care se abat asupra noastră.”