Bradul de Crăciun este împodobit de unii oameni chiar de la începutul lunii decembrie, însă tradiția sugerează o dată mai apropiată de sărbătoare.

Originea acestui obicei datează din vremuri precreștine, când brazii sau alte plante verzi erau folosite în diverse ritualuri. Obiceiul decorării bradului de Crăciun provine din Germania, unde a fost adoptat treptat de către creștini.

Se spune că în jurul anului 1000, Sfântul Boniface, misionar printre germani, a înlocuit venerarea unui stejar păgân cu simbolul unui brăduț, pe care l-a considerat un semn al credinței creștine. Totuși, decorarea propriu-zisă a brazilor a început să fie practicată abia în secolul al XVI-lea.

Conform tradiției creștine, bradul ar trebui împodobit în Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie. În vârf se așază o stea sau un înger, simboluri ale stelei de la Bethleem sau ale mesagerilor divini, iar darurile de sub pom aduc bucurie copiilor în dimineața de Crăciun.

Deși originar din Occident, obiceiul împodobirii bradului a devenit foarte popular în România, mai ales începând cu secolul al XIX-lea, și este astăzi una dintre cele mai îndrăgite tradiții ale sărbătorilor de iarnă.