În perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă, gospodinele se concentrează pe preparatele tradiționale, iar toba de casă ocupă un loc de cinste pe mesele românilor. Chiar dacă pare un proces complicat, reușita acestui preparat depinde mai mult de respectarea regulilor de igienă și de răbdare decât de dificultatea rețetei în sine.

Conform detaliilor furnizate de Redacția, secretul unei tobe delicioase constă în curățarea exemplară a ingredientelor și urmarea pașilor tradiționali.

Rețeta clasică include o varietate de organe și părți ale porcului: cap, picioare, urechi, inimă, rinichi, ficat, splină, limbă, șorici și slănină, completate cu carne macră. După gătire, toate acestea sunt introduse în stomacul porcului sau în intestinul gros.

Etapa decisivă pentru gustul final este curățarea stomacului, pentru a elimina orice miros neplăcut. Acesta necesită o spălare riguroasă, alternând apa rece cu cea caldă. Un secret vechi, transmis din generație în generație, recomandă ținerea stomacului peste noapte într-un amestec de apă rece, oțet și felii de lămâie.

Carnea necesită și ea o pregătire atentă: se spală în repetate rânduri și se freacă bine cu sare grunjoasă, fiind lăsată la rece până a doua zi. Fierberea se realizează treptat, separând carnea cu os de organe, în timp ce limba trebuie opărită și curățată înainte.

Pentru un gust desăvârșit, în apa în care fierb ingredientele se pun legume precum ceapă, morcov, țelină și pătrunjel, plus piper și foi de dafin, având grijă să se îndepărteze spuma formată. După fierbere și răcire, carnea și organele se taie cubulețe și se condimentează cu sare, piper, boia și usturoi, apoi se umple membrana.

Ulterior, toba se mai fierbe la foc mic timp de o oră, fiind înțepată periodic pentru a nu se sparge. Procesul se încheie prin presarea tobei între două greutăți și răcirea acesteia până a doua zi, pentru a obține consistența dorită.